painjeni v vz păienjeni

PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂIANJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, păinjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.

împăiajena v vz împăienjeni

împăianjena v vz împăienjeni

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăiejina v vz împăienjeni

împăienjăni v vz împăienjeni

împăienjena v vz împăienjeni

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împăingina v vz împăienjeni

împângeni v vz împăienjeni corectat(ă)

împânjăni v vz împăienjeni

împoijini v vz împăienjeni

paiajân sm vz păianjen

paiajen^[1] sm vz păianjen

paiangăn sm vz păianjen

paiangen sm vz păianjen

paiangin sm vz păianjen

paiangină sf vz păianjen

paianjen sm vz păianjen

paianjin sm vz păianjen

paianjine sm vz păianjen

paiejân sm vz păianjen

paiejine^[1] sm vz păianjen

paiengin sm vz păianjen

paiengine^[1] sm vz păianjen

paienjen sm vz păianjen

paienjin sm vz păianjen

paienjine sm vz păianjen

paijăn sm vz păianjen

paingăn sm vz păianjen

paingân sm vz păianjen

paingen sm vz păianjen

paingin sm vz păianjen

paingine sm vz păianjen

paingini v vz păienjeni

painjen sm vz păianjen

painjigă^[1] sf vz păianjen

painjin^[1] sm vz păianjen

painjină sf vz păianjen

painjine sm vz păianjen

painjini v vz păienjeni

pangin sm vz păianjen

panjan sm vz păianjen

panjen sm vz păianjen

panjene sm vz păianjen

panjin sm vz păianjen

panjine sm vz păianjen

panzân sm vz păianjen

paunj sm vz păianjen

paunjin sm vz păianjen

paunjine sm vz păianjen

paunșin^[1] sm vz păianjen corectat(ă)

păiagen sm vz păianjen

păiajen sm vz păianjen

păiajene sm vz păianjen

păiajin sm vz păianjen

păiajine sm vz păianjen

păiajun sm vz păianjen

păiangin sm vz păianjen

păianjen [At: PSALT. HUR. 33^v/4 / V: (reg) paiangăn, paiangen, păiangin, paiangină sf paiajân, pai~, paianjin, paianjine, paiegine, paiejân, paiengin, paien~, paienjin, paienjine, paijăn, paingăn, paingân, paingen, paingin, paingine, pain~, painjină sf, painjine, pangin, panjan, pan~, panjene, panjin, panjine, panzân, paunj, paunjin, paunjine, paunșin, ~agen, ~ajen, ~ajene, ~ajin, ~ajine, ~ajun, păiejine, ~ngin, ~ne, ~jin, ~jini, păiejin, păienjin, păingăn, păingin, păinjâne, păinjen, păinjin, păunjăn, păunjen, poiajen, poiajin, poianjin, poiejin, poiejine, poienje, spaienjine / Pl: ~i, ~e / E: slv *паѭжина cf bg паяжина] 1 smf (Lpl) Grup de animale arahnide din ordinul araneidelor, caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare și două glande veninoase și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici prinse, de obicei, într-o pânză fină, țesută dintr-o substanță vâscoasă pe care o secretă. 2 sm (Ctc) Nemilos. 3 sm Inexorabil. 4 sm (Fig) Persoană care are caracterul unui păianjen. 5 sm (Pex; mpl) Păienjeniș (1). 6 sm (Pan; reg; în superstiții; îf painjină) Două fire de arnici negru care se pun cruciș peste mort, în sicriu, ca să nu se facă strigoi. 7 sm (Reg; mpl) Păhuie¹ (3). 8 sm (Teh) Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea diferitelor piese de dimensiuni mici și de formă neregulată sau a bucăților de cablu rămase sau căzute în sondă. 9 sm (Spt) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 10 sm (Atm; reg; îf paiangen) Diafragmă. 11 sm (Bot; reg) Chica-voinicului (Nigella damascena). 12 sf (Bot; reg; îf paiangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum).

păianjene sm vz păianjen

păianjin sm vz păianjen

păianjine sm vz păianjen

păiejin sm vz păianjen

păiejine sm vz păianjen

păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg) paingini, pain~, painjini, păijini, păingăni, păingini, păin~, păinjini, pănjini / Pzi: ~nesc / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzația că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceață, din cauza unei boli, a unei emoții, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtf A tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).

păienjin sm vz păianjen

păingăn sm vz păianjen

păingăni v vz păienjeni

păingin sm vz păianjen

păingini v vz păienjeni

păinjâne sm vz păianjen

păinjen sm vz păianjen

păinjeni v vz păienjeni

păinjin sm vz păianjen

păinjini v vz păienjeni

păinjini v vz păienjeni

pănjini v vz păienjeni

păunjăn sm vz păianjen

păunjen sm vz păianjen

poiajen sm vz păianjen

poiajin sm vz păianjen

poianjin sm vz păianjen

poiejin sm vz păianjen

poiejine sm vz păianjen

poienje sm vz păianjen

spaiejine^[1] sm vz păianjen

PĂIANJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.

ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

PAIAJEN s. m. v. păianjen.

PAING s. m. v. păianjen.

PAINGIN s. m. v. păianjen.

PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PĂIAJEN s. m. v. păianjen.

PĂINGIN s. m. v. păianjen.

PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJIN s. m. v. păianjen.

PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.

PĂINGIN s. m. v. păianjen.

păianjen s. m. ◊ „În domeniul spionajului, operativii de la contrainformații sunt deseori numiți «păianjeni» din cauza plaselor pe care le țes.” ◊ „22” 13/94 p. 8 (DEX – alte sensuri)

A ÎMPĂIENJENI ~esc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniș. /în + paianjen

A SE ÎMPĂIENJENI pers. 3 se ~ește intranz. (despre ochi, vedere) A-și pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

PĂIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mică, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzește fire lungi (împletite în plase foarte subțiri) pentru prinderea insectelor. 2) Pânză țesută de acest animal. 3) Unealtă înzestrată cu o plasă, cu care se scot piesele mici căzute într-o sondă petrolieră. 4) fam. Fiecare dintre colțurile de sus ale porții de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]onțina

A SE PĂIENJENI pers. 3 se ~ește v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].

paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].

păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)].

păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.

paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într’o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.

păĭájen, păĭánjen, V. paing.

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească

păianjen s. m., pl. păianjeni

!păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. păienjenește, 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 săpăienjenească

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească

păianjen s. m., pl. păianjeni

păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să păienjenească

împăienjeni vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. împăienjenească

păianjen s. m., pl. păianjeni

păienjeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. păienjenească

împăienjeni

păianjen

împăienjenesc, -neam 1 imp.

păianjen.

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

PĂIANJEN s. (ZOOL.) 1. paing. 2. păianjenul făinii v. cleștar.

PĂIANJEN s. v. chica-voinicului, prăștină.

PĂIENJENI vb. v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

PĂIANJEN s. (ZOOL.) paing.

păianjen s. v. CHICA-VOINICULUI. PRĂȘTINĂ.

PĂIENJENI vb. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

a face pânze de păianjen expr. (glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.