4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

paj sm [At: ȘINCAI, HR. III, 118/14 / V: (înv, 1) pagiu[1], pag / Pl: (1) ~i / E: fr page, ger Page] 1 (În orânduirea feudală, în Europa apuseană) Tânăr nobil aflat în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. 2 (În sec. XIX și începutul sec. XX) Copil de casă. 3 (Înv) Pieptănătură feminină cu breton, asemănătoare cu cea a pajilor (1-2). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

PAJ, paji, s. m. Tînăr nobil aflat pe lîngă un senior, un rege sau un principe din societatea feudală pentru a învăța meseria armelor; copil de casă. În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. – Variantă: (învechit) pag (EMINESCU, O. I 85, NEGRUZZI, S. II 76) s. m.

PAJ s.m. (Ist.) Tînăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

PAJ1 ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page

PAJ2 ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page

paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).

*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.

PAG1 s. m. v. paj.

pâj [At: CONACHI, P. 302 / V: (reg) pâș, pinj / Pl: ~e, ~uri, (4) ~i / E: nct] 1 sn (Mol) Cui de lemn cu care se fixează între ele obezile unei roți de lemn Si: pâjele. 2 sn (Pex) Capăt ascuțit, proeminent, al unui stâlp, al unei bucăți de lemn etc. Si: pișleag. 3 sn (Reg; îf pinj) Cui la jug. 4 sm (Mol) Stâlp. 5 sn (Mol) Tigaie la vechile arme de foc. 6 sn (Îrg) Scobitură în lung, făcută la capătul unei piese de lemn sau de metal, pentru a o îmbuca cu alta. 7 (Îdt) Cută.

păj n. Mold. 1. cep de roată de stâlp; 2. tigăița puștii. [Rus. PYJĬ, tigăiță de tun].

pîj n., pl. urĭ (cp. cu rut. pyžĭ, rus. pyž, dop de tun). Est. Rar. Proeminență crestată a uneĭ bucățĭ de lemn făcută ca să se îmbuce într’alta. S. m. Fig. Stîlp: Tot pe-un pîj era atuncea și politică, și lege (Con. 280), Pentru ce pe pîjĭ pămîntu, sprijinit fără schimbare, Cele de folos dă lumiĭ cu cele de desfătare? (Con. 247). – La Stam. glosar: pîj, „tigăița tunuluĭ saŭ puștiĭ”. V. cep 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paj (paji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.

pîj (-juri), s. n. – Canea, robinet. Rus. pyžĭ (Tiktin). În Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pâj2, pâji, s.m. (reg.) stâlp.

pâj1, pâjuri, și pâje, s.n. (reg.) 1. cui de lemn cu care se fixează obezile de lemn ale roții; pișleag; cui la jug. 2. (înv.) tigaie de la vechile arme de foc. 3. (înv.) scobitură în lung la capătul unei piese pentru îmbucarea cu altă piesă. 4. (înv.) îndoitură, cută, pliu.

Intrare: paj
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paj
  • pajul
  • paju‑
plural
  • paji
  • pajii
genitiv-dativ singular
  • paj
  • pajului
plural
  • paji
  • pajilor
vocativ singular
  • pajule
plural
  • pajilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pag
  • pagul
  • pagu‑
plural
  • pagi
  • pagii
genitiv-dativ singular
  • pag
  • pagului
plural
  • pagi
  • pagilor
vocativ singular
  • pagule
plural
  • pagilor
pagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: păj
păj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pâj (s.m.)
pâj (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâj
  • pâjul
  • pâju‑
plural
  • pâji
  • pâjii
genitiv-dativ singular
  • pâj
  • pâjului
plural
  • pâji
  • pâjilor
vocativ singular
plural
Intrare: pâj (s.n.)
pâj (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâj
  • pâjul
  • pâju‑
plural
  • pâjuri
  • pâjurile
genitiv-dativ singular
  • pâj
  • pâjului
plural
  • pâjuri
  • pâjurilor
vocativ singular
plural
pâj (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâj
  • pâjul
  • pâju‑
plural
  • pâje
  • pâjele
genitiv-dativ singular
  • pâj
  • pâjului
plural
  • pâje
  • pâjelor
vocativ singular
plural
pinj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paj, pajisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu (În Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. DLRLC
    • format_quote Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. DLRLC
    • format_quote Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. DLRLC
  • 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.