10 definiții pentru paginatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura.

PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura.

paginatu sf [At: ODOBESCU, S. I, 355 / Pl: ~ri / E: pagina + -tură] (Înv) 1 Paginație (2). 2-3 Paginare (2-3). 4 Paginație (5).

PAGINATÚRĂ, paginaturi, s. f. (Rar) Numerotarea paginilor unei cărți. Această psaltire e un volum... gros de 19 coale de hîrtie ordinară, fără paginatură. ODOBESCU, S. I 355.

PAGINATÚRĂ s.f. (Poligr.; rar) Numerotarea paginilor unei opere; paginație. [Cf. it. paginatura].

PAGINATÚRĂ s. f. paginație. (< it. paginatura)

PAGINATURĂ s. f. (< pagina; cf. it. paginatura) Numerotare a paginilor unei lucrări; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paginatúră (rar) s. f., g.-d. art. paginatúrii

paginatúră s. f., g.-d. art. paginatúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAGINATÚRĂ s. v. numerotare, numerotație, paginare, paginație.

paginatu s. v. NUMEROTARE. NUMEROTAȚIE. PAGINARE. PAGINAȚIE.

Intrare: paginatură
paginatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paginatu
  • paginatura
plural
  • paginaturi
  • paginaturile
genitiv-dativ singular
  • paginaturi
  • paginaturii
plural
  • paginaturi
  • paginaturilor
vocativ singular
plural

paginatură

etimologie: