3 intrări
23 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pacui vt [At: I. CR. II, 40 / Pzi: ~esc / E: pac2, cdp ger packen] (Buc) 1 A împacheta. 2 (Pex) A așeza.
PICUI, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PICUI, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
paciui v vz păciui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păciui vir [At: (a. 1650) IORGA, D. B. I, 91 / V: (înv) păcui, pac~ / Pzi: ~esc / E: pace + -ui] (Îrg) 1-2 A împăciui (1-2). 3-4 A pacifica (1, 3). 5 A trăi în bună înțelegere cu cineva, a fi în relații amicale. 6 A se astâmpăra. 7 A se potoli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păcui1 sm vz picui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păcui2[1] v vz păciui corectat(ă)
- În original, greșit accentuat: păcui2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pecui sn vz picui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
picui2 vi [At: POPA, V. 12 / Pzi: ~iesc / E: pic2] (Reg) A picura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
picui1 sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: păc~, pec~ / Pl: ~ie / E: ml *piculeus] 1 (Trs) Pisc2 (1). 2 (Olt; Mun; îf păcui) Mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3 (Reg) Piatră din care se face cutea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PICUI, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A picura. (Fig.) Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
păcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Vechĭ. Liniștesc, împac, împăcĭuĭesc: om păcĭuit, zile păcĭuite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
picui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, 3 sg. picuiește, imperf. 1 picuiam; conj. prez. 1 sg. să picuiesc, 3 să picuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
picui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, imperf. 3 sg. picuia; conj. prez. 3 să picuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
picui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, imperf. 3 sg. picuia; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCIUI vb. v. împăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PICUI s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păciui vb. v. ÎMPĂCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
picui s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF. erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pacui, pacuiesc, vb. IV (reg.) a împacheta; a așeza, a rândui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
picui2, picuiesc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
picui1, picuie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
picui, s.m. – (reg.; arh.) Vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat, creastă. ♦ (top.) Picui, deal în Oncești, Vadu Izei, Valea Stejarului (Vișovan, 2005) și Suciu de Jos (Vișovan, 2008). – Lat. *piculeus (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PĂCUIUL LUI SOARE, sit arheologic situat pe un ostrov al brațului Dunărea Veche, la 9 km în aval de com. Ostrov, pe terit. com. Lipnița, jud. Constanța, unde a fost descoperită o cetate bizantină, construită în sec. 10-11 și locuită până în sec. 13-15.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
picui, picuiescverb
-
- Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12. DLRLC
-
etimologie:
- Pic + sufix -ui. DEX '09 DEX '98