PACIFISM s. n. Curent de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul filosofic iluminat, care se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme.

pacifism sn [At: CADE / E: fr pacifisme] 1 Atitudine de pacifist. 2 Propovăduire a politicii de pace. 3 Curent politic ai cărui reprezentanți se pronunță împotriva oricăror războaie, condamnându-le indiferent de conținutul lor politic.

PACIFISM s. n. Curent politic care propovăduiește pacea și condamnă orice război, indiferent de conținutul lui; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme.

PACIFISM s. n. Curent politic care propovăduiește pacea și condamnă orice război; p. ext. atitudinea celui care vrea pace, care iubește pacea.

PACIFISM s.n. 1. Atitudine de pacifist; propovăduire a politicii de pace. 2. Curent liberal ai cărui reprezentanți se pronunță împotriva oricăror războaie, limitîndu-se însă la simpla propovăduire pasivă a păcii și despărțind lupta pentru pace de lupta activă împotriva politicii care duce la război. [< fr. pacifisme].

PACIFISM s. n. curent politic de esență liberală care se pronunță pentru pace și condamnă orice război. (< fr., it. pacifisme)

PACIFISM n. Mișcare politică ai cărei participanți se pronunță împotriva oricărui război, inclusiv a celor drepte, de eliberare. /<fr. pacifisme

*pacifízm n., pl. urĭ saŭ e. Tendența pacifiștilor. V. umanitarizm.

pacifism s. n.

pacifism s. n.

pacifism s. n.

pacifism.

PACIFÍSM (< fr.) s. n. Curentul de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul unor sisteme filozofice iluministe ai cărui reprezentanți se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor. Consideră că războaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propagandă în favoarea păcii, având un rol pozitiv în realizarea unui climat de destindere, de nonviolență. Aspirațiile oamenilor către pacea universală se regăsesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), căpătând noi valențe în Renaștere. În epoca modernă Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate în care au susținut această idee. Inițiativa, cu caracter democratic, a p. a fost sprijinită de activitatea unor instituții (Societatea Americană pentru Pace, 1828) sau de congrese internaționale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 ș.a.). În 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou Internațional Permanent de Pace. A. Nobel a instituit între premiile acordate de Academia suedeză unul destinat militanților pentru pace. Mișcările pentru pace au devenit și mai puternice în urma conflagrațiilor mondiale și a războaielor din Vietnam, Iraq ș.a., O.N.U. și alte organisme europene și mondiale încurajând deschis activitățile pacifiste.