pacificare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: pacifica] 1 Restabilire a păcii Si: (înv) pacificație (1), păceluire (1), păciuire (1), păciuilire (1). 2 Trecere treptată spre o viață pașnică² (2) Si: (înv) pacificație (2), păceluire (2), păciuire (2), păciuilire (2). 3 Înlăturare a neînțelegerilor, a conflictelor, a dezordinii Si: aplanare, (înv) pacificație (3), păceluire (3), păciuire (3), păciuilire (3). 4 (Rar) Împăcare cu cineva cu care s-a aflat în conflict Si: (înv) pacificație (4), păceluire (4), păciuire (4), păciuilire (4). 5 (Fig; rar) Liniște de veci a omului după moarte Si: odihnă de veci, pace.

PACIFICARE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. Acțiunea de pacificare a țării trebuia dusă la capăt cu orice preț. GALAN, Z. R. 359. ♦ (Rar) Împăcare. Alexandru Vardaru vru să pună din nou mîna pe mîna lui Radu Comșa. Avea cuvintele de pacificare pe buze. C. PETRESCU, Î. II 90.

PACIFICARE s.f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. ♦ (Rar) Împăcare, liniștire. [< pacifica].

pacificare f. restabilirea păcii într’un Stat sau între popoare beligerante.

pacifica vt [At: CR (1846), 23¹/30 / Pzi: pacific / E: cdp fr pacifier] 1 A restabili pacea. 2 (C. i. conflicte, certuri, neînțelegeri) A pune capăt. 3 (Rar) A restabili liniștea sufletească a celui chinuit de păcate. 4 (Rar) A atenua durerea fizică. 5 A potoli.

PACIFICA, pacific, vb. I. Tranz. A restabili pacea, punînd capăt unor conflicte armate, unor tulburări, unor neînțelegeri. V. împăciui. ◊ (În concepția creștină) A restabili liniștea sufletească (a celui chinuit de păcate); a liniști. Eu celălalt, cel adevărat... acela fă să fie pacificat. GALACTION, O. I 219.

PACIFICA vb. I. tr. A face să înceteze conflictele armate, luptele, dezordinile; a restabili pacea, ordinea. [P.i. pacific. / cf. lat., it. pacificare, fr. pacifier].

PACIFICA vb. tr. a restabili pacea, ordinea. (< fr. pacifier, lat., it. pacificare)

A PACIFICA pacific tranz. 1) (popoare, țări aflate în litigiu) A face să încheie pace; a readuce la pace. 2) rar (persoane) A face să recapete pacea sufletească, liniștea, calmul; a alina; a liniști. /<fr. pacifier, it. pacificare

pacificà v. a restabili pacea.

2)*pacífic, a -á v. tr. (lat. pacifico, -ficáre. V. edific). Liniștesc, restabilesc pacea.

*pacificațiúne f. (lat. pacificátio, -ónis). Acțiunea de a pacifica. – Și -áție și -áre.

pacificare s. f., g.-d. art. pacificării

pacificare s. f., g.-d. art. pacificării

pacificare s. f., g.-d. art. pacificării

pacifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pacific, 2 sg. pacifici, 3 pacifică; conj. prez. 1 sg. să pacific, 3 să pacifice

pacifica (a ~) vb., ind. prez. 3 pacifică

pacifica vb., ind. prez. 1 sg. pacific, 3 sg. și pl. pacifică; conj. prez. 3 sg. și pl. pacifice

pacifica (ind. prez. 3 sg. și pl. pacifică)

PACIFICARE s. v. aplanare, înlăturare, odihnă de veci, pace.

PACIFICARE s. (înv.) pacificație, păceluire, păciuilire, păciuire. (Restabilire a păcii sau ~.)

PACIFICARE s. (înv.) pacificație, păceluire, păciuilire, păciuire. (Restabilire a păcii sau ~.)

pacificare s. v. APLANARE. ÎNLĂTURARE. ODIHNĂ DE VECI. PACE.

PACIFICA vb. v. aplana, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, înlătura, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

pacifica vb. v. APLANA. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. ÎNLĂTURA. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.