pachet [At: PETROVICI, P. 148/3 / V: (reg) păc~, poc~ / Pl: ~e și (îrg) ~uri / E: fr paquet, ger Packet, mg paket] 1 sn Grup de obiecte de același fel strânse și legate la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție, pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor Si: legătură, (reg) pac². 2 sn (Spc) Teanc. 3 sn (Pex) Obiect împachetat în hârtie, carton etc., împreună cu ambalajul. 4 snp (Prc) Ambalaj de hârtie, carton etc. în care se păstrează diverse obiecte. 5 sn (Ecn; îs) ~ de (sau cu) acțiuni Număr de acțiuni emise de o anumită societate și aflate în posesia unui acționar. 6 sn (Rar; îs) ~ de lemne Stivă de lemne Vz stânjen. 7 av (Pe lângă verbe ca „a trimite”, „a trece”, „a zvârli”) În mod silit Vz ramburs. 8 sn Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă, utilizabilă într-un sistem tehnic. 9 sn (Reg) Ogor mărginit de patru drumuri care se întretaie. 10 sn (Glg) Succesiune de straturi cu aproximativ aceleași caractere litologice, dar deosebite din anumite puncte de vedere de rocile din pat¹.

PACHET, pachete, s. n. 1. Obiect sau mai multe obiecte strînse la un loc, învelite sau înfășurate într-o hîrtie, pînză etc. și, de obicei, legate, pentru a se putea păstra și transporta mai ușor. Intră pe poartă, întovărășit de-un băiat încărcat cu pachete. C. PETRESCU, Î. II 170. Găsii înlăuntru un mare pachet cu îngrijire făcut și frumos legat, deasupra căruia sta scris ca moto: «poftă bună». HOGAȘ, M. N. 59. ◊ (Urmat de determinări care arată conținutul) Ieși în vîrful picioarelor și se întoarse imediat c-un pachet de pînzeturi. BART, E. 382. Am găsit un mare pachet cu scrisori de la Iași. NEGRUZZI, S. I 55. ◊ (Glumeț) Permiteți-mi, vă rog, a vă trimite, de pe malurile frumoasei Dunări albastre, un pachet de salutări pentru toată lumea. CARAGIALE, O. VII 163. ◊ Expr. A face pachet = a aduna, a strînge și a lega la un loc mai multe lucruri. A trimite pe cineva pachet = a trimite pe cineva într-un anumit loc fără voia lui. (Despre mărfuri mărunte, mai ales alimente) (A pune) la pachet = a împacheta pentru a fi transportat. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate, legate între ele pentru a forma o singură piesă care poate fi folosită într-un sistem tehnic. Pachetele de grinzi de lemn sînt folosite la lucrări de poduri provizorii.

PACHET s.n. 1. Reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă; legătură; obiect, lucru învelit în hîrtie, în carton etc. 2. Ansamblu de piese de același fel, folosite într-un sistem tehnic. [< fr. paquet, cf. germ. Packet, fr., engl. packet].

PACHET² s. n. (inform.) subdiviziune a unui mesaj, în anumite tipuri de rețele. (după engl., fr. package)

PACHET¹ s. n. 1. reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă în hârtie, în carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fără voia lui. 2. formă intermediară a semifabricatului la producerea tablei subțiri prin laminare periodică. 3. grup de două-patru trenuri care circulă în același sens între două stații. 4. (sport) pack (2). 5. set, mulțime de probleme, legi, măsuri etc. ♦ ~ de nervi = persoană nervoasă, care se agită continuu. (< fr. paquet, germ. Packet)

PACHET ~e n. 1) Obiect constând din ceva învelit sau legat în așa fel încât să fie comod de transportat sau de păstrat. ◊ ~ individual pachet constând din tifon și vată sterilă pentru pansarea rănilor până la acordarea ajutorului medical. 2) Ambalaj (de carton, de hârtie etc.) în care este învelit ceva. 3) Ansamblu de piese identice, legate între ele, folosit într-un sistem tehnic. /<fr. paquet, germ. Paket

pachet n. strănsură de mai multe lucruri legate sau înfășurate (= fr. paquet).

*pachét n., pl. e (fr. paquet, d. engl. packet, din răd. pacc-, care pare de origine celtică; germ. pack, it. pacco, pachetto, rus. pakét. V. pac 1). Lucru învălit în ceva saŭ legătură nu prea mare de maĭ multe lucrurĭ puse la un loc, cum ar fi niște bomboane, ceaĭ, tutun, cărțĭ ș. a. (Cînd e maĭ mare, se zice balot). V. și colet și boccea.

păchet sn vz pachet

pochet sn vz pachet

pachet s. n., pl. pachete

pachet s. n., pl. pachete

pachet s. n., pl. pachete

PACHET s. 1. v. colet. 2. (reg.) pac, pacioc, (Bucov.) pașcă. (Un ~ de tutun.)

PACHET s. 1. colet. (A primit un ~ prin mesagerii.) 2. (reg.) pac, pacioc, (Bucov.) pașcă. (Un ~ de tutun.)

pachet (pachete), s. n. – Legătură, pac, boccea; balot. Fr. paquet, cf. tc., rus. paket. – Der. împacheta, vb. (a ambala); despacheta, vb. (a dezambla).

pachet, pachete s. n. (pub.) set de propuneri, oferte, servicii sau revendicări formulate de o instituție.

a face (pe cineva) pachet expr. a expedia (pe cineva) rapid și fără voia acestuia undeva.