3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pațiente[1] sm vz pacient

  1. În definiția principală, varianta de față are forma: patiente, posibil greșit tipărită — LauraGellner

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente.

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente.

pacient, ~ă [At: CUCIURAN, D. 11/12 / V: (înv) ~iinte, pati~, patiente[1] / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat paciens, -ntis, fr patient, ger Patient] 1 smf Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic. 2 smf (Înv) Persoană supusă unui supliciu. 3 a (Asr; d. oameni) Care are sau manifestă răbdare Si: calm, îngăduitor, răbdător. 4 a (Pex; înv; d. acțiuni) Care este făcut cu răbdare Si: perseverent, stăruitor. 5 a (Reg; d. oameni) Căruia îi place liniștea și buna înțelegere între oameni Si: pașnic. 6 a (Pex) Împăciuitor. 7 sm (Buc) Judecător de pace (9).

  1. Referința încrucișată recomandă ultimele două variante în forma pați~, respectiv pațiente. — LauraGellner

pațient[1], ~ă smf, a vz pacient

  1. În definiția principală, varianta de față are forma: patient, posibil greșit tipărită — LauraGellner

PACIÉNT2, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f. Persoană bolnavă, care se găsește în tratamentul unui medic. O pacientă, slabă de tot, gros îmbrăcată, cu ochii cercănați, stă în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. III 195. ◊ (Învechit) Persoană supusă unui supliciu; martir. (În forma pațient) Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul ca să sugrume pre pațient. NEGRUZZI, S. I 311. Variantă: pațiánt, -ă s. m. și f.

PAȚIÉNT, -Ă s. m. și f. v. pacient.

PACIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. și f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. pațient, -ă s.m. și f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

PAȚIÉNT, -Ă s.m. și f. v. pacient.

PACIÉNT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

PACIÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

pacient a. răbdător. ║ m. om bolnav, și în special cel ce are să sufere o operațiune chirurgicală.

*paciént, -ă adj. (fr. patient, lat. pátiens, -éntis, d. pati, a suferi. V. pățesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (în raport cu medicu): chirurgu operă un pacient.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paciént2 (-ci-ent) s. m., pl. paciénți

paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte

paciént s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. paciénți; f. sg. paciéntă, pl. paciénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PACIÉNT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PACIÉNT s. m. (cf. lat. patiens, it. paziente, fr. patient, germ. Patient): cel care suferă acțiunea exprimată de verb. P. constituie unul din cei doi poli ai acțiunii, alături de agent (v.), și anume obiectul care suferă această acțiune, punctul de sosire al acțiunii.

arată toate definițiile

Intrare: pațiente
pațiente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pacient (s.m.)
  • silabație: pa-ci-ent info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacient
  • pacientul
  • pacientu‑
plural
  • pacienți
  • pacienții
genitiv-dativ singular
  • pacient
  • pacientului
plural
  • pacienți
  • pacienților
vocativ singular
  • pacientule
  • paciente
plural
  • pacienților
paciinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pațient
  • pațientul
  • pațientu‑
plural
  • pațienți
  • pațienții
genitiv-dativ singular
  • pațient
  • pațientului
plural
  • pațienți
  • pațienților
vocativ singular
  • pațientule
  • pațiente
plural
  • pațienților
Intrare: pacientă
  • silabație: pa-ci-en-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacientă
  • pacienta
plural
  • paciente
  • pacientele
genitiv-dativ singular
  • paciente
  • pacientei
plural
  • paciente
  • pacientelor
vocativ singular
  • pacientă
  • paciento
plural
  • pacientelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pațientă
  • pațienta
plural
  • pațiente
  • pațientele
genitiv-dativ singular
  • pațiente
  • pațientei
plural
  • pațiente
  • pațientelor
vocativ singular
  • pațientă
  • pațiento
plural
  • pațientelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pacient, -ă (persoană) pacientă paciinte pațientă pațient

  • 1. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • O pacientă, slabă de tot, gros îmbrăcată, cu ochii cercănați, stă în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. III 195.
      surse: DLRLC

etimologie: