17 definiții pentru păzitor păzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂZITÓR, -OARE, păzitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Paznic. – Păzi + suf. -tor.

păzitor, ~oare [At: TETRAEV. (1574) 253 / V: ~zăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: păzi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană sau ființă) care are sarcina de a păzi (1) pe cineva sau ceva Si: paznic2 (1). 3 sf (Spc; înv) Gardă. 4 smp (Înv) Închisoare. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană, divinitate) care ocrotește. 7 sm (Reg; art; la jocul „de-a puia-gaia”) Prim jucător din șir care îi apără pe ceilalți să nu fie prinși de gaie Si: cloșca. 8 sm (Înv; îs) ~ de stele Astrolog. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care respectă, nu încalcă o lege, un obicei etc. 11 sm (Înv; Trs; Ban) Bucătar. 12 a (Înv) Care știe să păstreze o taină Si: discret. 13 a (Îs) (Mai) nainte ~ Prevăzător. corectată

PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. – Păzi + suf. -tor.

PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar păzitor pe vînt îl are. COȘBUC, P. I 48. ◊ (Adjectival) Eu voi fi cu bucurie Al tău înger păzitor. ALECSANDRI, T. I 437.

PĂZITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care păzește; ocrotitor. /a păzi + suf. ~tor

PĂZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. v. PAZNIC. /a păzi + suf. ~tor

PĂZITOR s. m. (Ban.) Bucătar. Pezitor. Cocus. AC, 360. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, sokacs. Szakács. LEX. MARS., 197. Etimologie: păzi + suf. -tor. Vezi și păzi, păzitură. Cf. magher, socaci.

păzitór, -oáre adj. (d. păzesc. D. rom. vine bg. pazitor). Paznic, gardian, acela care păzește: cîniĭ îs păzitoriĭ turmeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păzitór (rar) s. m., pl. păzitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂZITÓR s. 1. v. paznic. 2. v. gardian.

PĂZITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.

păzitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

PĂZITOR s. 1. pază, paznic, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (Este ~ de cîmp.) 2. gardian, paznic, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păzitór, păzitori, s.m. – Paznic, strajă. ♦ Păzitorul casei, motiv în cultura populară maramureșeană, incizat pe porțile de lemn sau sculptat în stâlpii portițelor de la intrarea în casă. Figură umanoidă, stilizată, cu rol protector. – Din păzi + suf. -tor. (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. pazitor (Miklosich, cf. DER; Scriban).

Intrare: păzitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păzitor
  • păzitorul
  • păzitoru‑
plural
  • păzitori
  • păzitorii
genitiv-dativ singular
  • păzitor
  • păzitorului
plural
  • păzitori
  • păzitorilor
vocativ singular
  • păzitorule
plural
  • păzitorilor
păzător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păzitor, -oare păzitoare păzător

etimologie:

  • Păzi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09