2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pătura sf vz pături

PẮTURĂ, pături, s. f. 1. Bucată (dreptunghiulară) dintr-o țesătură (deasă și groasă) de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește mai ales la învelit. 2. Strat dintr-o substanță, dintr-o materie (care acoperă ceva în mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. ♦ (Geol.) Strat. ♦ (Reg.) Foaie de aluat. 3. Fig. Categorie, treaptă sau grup social; p. ext. oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau grup social. – Lat. *pittula (diminutiv de la pitta).

PĂTURÍ, păturesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A împături. – Din pătură.

PĂTURÍ, păturesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A împături. – Din pătură.

pătură sf [At: LB / Pl: ~ri și (reg) ~re / E: ml *pittula] 1 (Îrg) Foaie de hârtie. 2 (Reg) Bucată. 3 (Reg) Foaie de aluat pentru plăcintă, tăiței etc. 4 (Reg) Plăcintă făcută din mai multe foi suprapuse sau dintr-un aluat care se desface în mai multe foi. 5 (Udp „de”) Strat dintr-o substanță, dintr-o materie, care acoperă ceva în mod uniform. 6 (Udp „de”) Fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. 7 (Îs) ~ vie Totalitate a plantelor de dimensiuni mici (arbuști, ierburi, mușchi) care cresc într-o pădure. 8 (Îs) ~ moartă Strat format din resturile vegetale descompuse care acoperă suprafața solului în pădure sau sub o vegetație bogată de fâneață Si: litieră. 9 (Îs) ~ cu semințe Cotiledon. 10 (Spc) Semifabricat produs în filaturile de bumbac, ca un strat gros de material fibros. 11 (Trs; Mar) Fel de mâncare preparat din mămăligă și brânză aranjate în straturi succesive. 12 (Fig) Categorie, treaptă sau clasă socială. 13 (Fig; pex) Oameni care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau clasă socială. 14 (Reg) Îndoitură la haine Si: cută, pliu. 15 (Reg; lpl) Riduri pe frunte. 16 Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură deasă și groasă de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește la învelit Si: cergă, pled, plocat, țol, velință. 17 (Reg; îe) A lua cu ~ (pe cineva) A certa pe cineva rău. 18 (Îal) A goni. 19 (Ban) Cearșaf. 20 (Reg) Scoarță de pus pe perete. 21 (Reg) Sul de pânză.

pături vt [At: I. C. 3 / V: ~ra[1] / Pzi: ~esc / E: pătură] 1 (Pop) A împături. 2 (Pop) A aranja un obiect de îmbrăcăminte Si: a potrivi. 3 A îndrepta. 4-6 (Reg) A pătuli (2-4). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PẮTURĂ, pături, s. f. 1. Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură (deasă și groasă) de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește mai ales la învelit. 2. Strat dintr-o substanță, dintr-o materie (care acoperă ceva în mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. ♦ (Geol.) Strat. ♦ (Reg.) Foaie de aluat. 3. Fig. Categorie, treaptă sau grup social; p. ext. oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau grup social. – Lat. *pittula (diminutiv de la pitta).

PẮTURĂ, pături, s. f. 1. Învelitoare călduroasă făcută dintr-o țesătură deasă de lînă (mai rar de bumbac); cergă. Mitrea s-a culcat în paie și s-a învelit cu pătura. SADOVEANU, M. C. 60. Un... pat de scînduri, acoperit cu o pătură de lină albastră. FILIMON, C. 47. Cere pe negrul din grajd... înșeuat Cu șaua moldovenească, Cu pătura tătărească. TEODORESCU, P. P. 88. 2. Strat care acoperă sau învelește în mod uniform ceva. A căzut o brumă groasă, ca o pătură de zahăr alburiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 342. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Puse... o piele de bivol și-o pătură de rășină, apoi un rînd de fuioare. RETEGANUL, P. III 22. ♦ Fiecare dintre straturile sau foile suprapuse sau alternînd cu alte straturi sau foi; (Transilv.) foaie de aluat. Cîteva pături de hîrtie lipite una peste alta cu său de luminare topit pe lîngă foc. CREANGĂ, A. 101. Roș e, măr nu e; pături sînt, plăcintă nu-i (Ceapa). GOROVEI, C. 66. ◊ Expr. (De obicei în construcție cu verbele «a așeza», «a pune», «a lua», «a desface») Pături sau pături-pături = în straturi succesive sau alternative. 3. Fig. (Urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Categorie socială, treaptă, strat. Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. Noi, cei din păturile de sus, am pus o grozavă greutate în spinarea țăranului romîn. GHEREA ST. CR. II 178.

PĂTURÍ, păturesc, vb. IV. Tranz. A împături. își păturește rochia de mireasă și celelalte straie... și le așterne pe fundul lăzii. SEVASTOS, N. 340.

PẮTURĂ ~i f. 1) Învelitoare dintr-o țesătură groasă (de lână, de bumbac, de păr etc.). 2) Material întins aproximativ uniform pe o suprafață sau între două suprafețe; strat. ◊ ~ socială totalitate a membrilor unei societăți caracterizați prin anumite trăsături comune. [G.-D. păturii] /<lat. pittula

pătură f. 1. învelitoare de lână gros țesută: cât ți-e pătura, atât te întinde PANN; 2. acoperământul calului; 3. strat din o materie oarecare: tăblițe acoperite cu pătură de ceară. [Derivat din pat].

împắtur și -ésc, a v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

pắtură f., pl. ĭ (lat. *pĭttula. V. pată. Cp. cu pănură, păcură). Strat: ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe acoperite cu o pătură de ceară. Cergă, învălitoare groasă de lînă (maĭ rar de bumbac) de pus pe pat ca macat, de întrebuințat ca plapomă saŭ de învălit calu orĭ de pus supt șa. V. teltie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pắtură s. f., g.-d. art. pắturii; pl. pắturi

păturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturésc, imperf. 3 sg. pătureá; conj. prez. 3 pătureáscă

pătură s. f., g.-d. art. păturii; pl. pături

păturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturésc, imperf. 3 sg. pătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTURĂ s. 1. cergă, cuvertură, învelitoare, velință, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lână pentru pat.) 2. v. strat. 3. categorie, strat, treaptă. (~ socială.)

PĂTURĂ s. v. creț, cută, fald, foaie, godeu, pliseu, pliu.

PĂTURÍ vb. v. împături, îndoi, plia, strânge.

arată toate definițiile

Intrare: pătură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătură
  • pătura
plural
  • pături
  • păturile
genitiv-dativ singular
  • pături
  • păturii
plural
  • pături
  • păturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pături
  • păturire
  • păturit
  • păturitu‑
  • păturind
  • păturindu‑
singular plural
  • păturește
  • păturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păturesc
(să)
  • păturesc
  • pătuream
  • păturii
  • păturisem
a II-a (tu)
  • păturești
(să)
  • păturești
  • pătureai
  • păturiși
  • păturiseși
a III-a (el, ea)
  • păturește
(să)
  • păturească
  • păturea
  • pături
  • păturise
plural I (noi)
  • păturim
(să)
  • păturim
  • pătuream
  • păturirăm
  • păturiserăm
  • păturisem
a II-a (voi)
  • păturiți
(să)
  • păturiți
  • pătureați
  • păturirăți
  • păturiserăți
  • păturiseți
a III-a (ei, ele)
  • păturesc
(să)
  • păturească
  • pătureau
  • pături
  • păturiseră
pătura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)