12 definiții pentru pătucean pătcean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.

PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.

pătucean sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 23r/19 / V: pătc~ / Pl: ~ene / E: pătuc + -ean] (Pop) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6).

PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. Pătuț. Cîte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! REBREANU, R. I 184. Dormea dusă pe-un pătucean îngust de scînduri. VLAHUȚĂ, O. A. I 143.

PĂTCEÁN s. n. v. pătucean.

PĂTCEÁN s. n. v. pătucean.

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.

pătúc n., pl. e, pătuceán n., pl. ene (d. pat). Pat mic orĭ așternut mic care să servească drept pat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătuceán (pop.) s. n., pl. pătucéne

pătuceán s. n., pl. pătucéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTUCEÁN s. v. pătuc, pătuț.

pătucean s. v. PĂTUC. PĂTUȚ.

Intrare: pătucean
pătucean substantiv neutru
substantiv neutru (N5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătucean
  • pătuceanul
  • pătuceanu‑
plural
  • pătucene
  • pătucenele
genitiv-dativ singular
  • pătucean
  • pătuceanului
plural
  • pătucene
  • pătucenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătcean
  • pătceanul
  • pătceanu‑
plural
  • pătcene
  • pătcenele
genitiv-dativ singular
  • pătcean
  • pătceanului
plural
  • pătcene
  • pătcenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)