22 de definiții pentru pașuș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAȘUȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris). – Din magh. passzus.

pașuș sn [At: (a. 1770) FURNICĂ, I. C. 23 / V: (înv) ~șiuș, ~șoș, (reg) pasoș, pasuș (A: nct), paș, păsuș, păș~, poș~ / Pl: ~uri / E: mg passzus] 1 (Îrg) Pașaport. 2 (Reg; îe) A-i da (cuiva) pășușul A alunga pe cineva de undeva Si: a-i da pașaportul. 3 (Trs; îf pășuș) Bilet. 4 (Reg) Bilet pentru vânzarea vitelor. 5 (Trs) Ordin scris. 6 (Reg; sst) Primar.

PAȘUȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) – Din magh. passzus.

PAȘUȘ, pașușuri, s. n. (Învechit și regional) Pașaport. Ca să ne ducem cu lină, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171. ♦ Ordin (scris). A venit poruncă-n țară Să meargă feciorii iară; A venit cărți și pașuș Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323. – Variantă: pășuș (RETEGANUL, P. III 28) s. n.

PAȘUȘ s. n. (Trans. SE) Pașaport. Cu pașuș de la Măriia sa ghinerariul. R. TEMPEA, apud. TEW. Etimologie: magh. passzus.

pașuș n. Tr. Mold. pașaport: ne trebuia pașuș nemțesc GHICA. [Ung. PÁSUS (din nemț. Pass)].

pasuș[1] sn vz pașuș

  1. În definiția principală: A: nct LauraGellner

pașoș sn vz pașuș[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz pașul LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pașuș (înv., reg.) s. n., pl. pașușuri

pașuș (înv., reg.) s. n., pl. pașușuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pașuș, pașușuri, s.n. (înv. și reg.) 1. pașaport. 2. ordin scris. 3. bilet, dovadă, permis. 4. bilet de vânzare a vitelor. 5. primar.

poșuș, poșușuri, s.n. – (reg.; înv.) Pașaport. În expr. i-a dat poșușu’ = l-a alungat de acasă (Lenghel, 1979). – Var. a lui pașuș (< magh. passzus) (MDA).

Intrare: pașuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașuș
  • pașușul
  • pașușu‑
plural
  • pașușuri
  • pașușurile
genitiv-dativ singular
  • pașuș
  • pașușului
plural
  • pașușuri
  • pașușurilor
vocativ singular
plural
pasoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pasuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paș
  • pașul
plural
  • pașuri
  • pașurile
genitiv-dativ singular
  • paș
  • pașului
plural
  • pașuri
  • pașurilor
vocativ singular
plural
pașiuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pașoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păsuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășuș
  • pășușul
plural
  • pășușuri
  • pășușurile
genitiv-dativ singular
  • pășuș
  • pășușului
plural
  • pășușuri
  • pășușurilor
vocativ singular
plural
poșuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pașuș, pașușurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Pașaport. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pașaport
    • format_quote Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171. DLRLC
    • 1.1. Ordin (scris). DEX '09 DLRLC
      sinonime: ordin
      • format_quote A venit poruncă-n țară Să meargă feciorii iară; A venit cărți și pașuș Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.