6 definiții pentru păscălitor păscălitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păscălitor, ~oare smf [At: KLEIN, D. 395 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: păscăli + -tor] (Îvp) Persoană care prezice viitorul, din pascalie Si: astrolog, păscălău, păscălier, profet, zodier.

PĂSCĂLITÓR, păscălitori, s. m. (Învechit) Ghicitor. Voi gîci, că doar de aceea-s păscălitor. RETEGANUL, la CADE.

PĂSCĂLITÓR, păscălitori, s. m. (Înv.) Ghicitor. – Din păscălie + suf. -tor.

păscălitór m. Trans. Prezicător, ghicitor.

păscălitoriu sm vz păscălitor


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păscălitór, păscălitoáre, s.m. și f. (înv. și pop.) persoană care prezice viitorul din pascalie; zodier, astrolog, profet, prezicător.

Intrare: păscălitor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păscălitor
  • păscălitorul
  • păscălitoru‑
plural
  • păscălitori
  • păscălitorii
genitiv-dativ singular
  • păscălitor
  • păscălitorului
plural
  • păscălitori
  • păscălitorilor
vocativ singular
  • păscălitorule
plural
  • păscălitorilor
păscălitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păscălitor păscălitoare păscălitoriu

etimologie:

  • păscălie + sufix -tor.
    surse: DLRM