10 definiții pentru părinție părințenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRINȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.

părinție sf [At: PSALT. 38 / Pl: ~ii / E: părinte + -ie] 1 (Rar) Părințenie. 2 (Îlav) Cu ~ Părintește (1). 3 (Îrg) Bucată de pământ moștenită. 4 (Pex) Patrie (1).

PĂRINȚÍE, părinții, s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.

PĂRINȚÍE s. f. (Neobișnuit; în loc. adv.) Cu părinție = cu dragoste de părinte; cu glas părintesc; părintește. Jupîn Dumitrache (cu părinție): Ei! nu te rușina! ale tinereții valuri! CARAGIALE, O. I 83. – Variantă: părințénie s. f.

părințíe și -íme f. Dos. Patrie.

PĂRINȚÉNIE s. f. v. părinție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părințíe (rar) s. f., art. părințía, g.-d. părințíi, art. părințíei

părințíe s. f., art. părințía, g.-d. art. părințíei; pl. părințíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRINȚÍE s. v. moșie, paternitate.

părinție s. v. MOȘIE. PATERNITATE.

Intrare: părinție
părinție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părinție
  • părinția
plural
  • părinții
  • părințiile
genitiv-dativ singular
  • părinții
  • părinției
plural
  • părinții
  • părințiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părințenie
  • părințenia
plural
genitiv-dativ singular
  • părințenii
  • părințeniei
plural
vocativ singular
plural

părinție părințenie

etimologie:

  • Părinte + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09