2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂDUÍT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Reg. și fam.) 1. (Despre construcții, mobile etc.) Dărăpănat, degradat, stricat, distrus. 2. (Despre bani, averi etc.) Risipit, irosit. – V. părădui.

PĂRĂDUÍT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Reg. și fam.) 1. (Despre construcții, mobile etc.) Dărăpănat, degradat, stricat, distrus. 2. (Despre bani, averi etc.) Risipit, irosit. – V. părădui.

părăduit, ~ă a [At: PAS, Z. III, 37 / Pl: ~iți, ~e / E: părădui1] (Pfm) 1 (D. imobile, mobilă) Dărăpănat. 2 (D. averi) Risipit până la epuizare.

PĂRĂDUÍT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Regional) Distrus, nimicit, ruinat. Au fost deraieri destule în zilele acelea. Vagoanele erau cu ferestre și uși părăduite, cu oameni strînși unii în alții ca sardelele. PAS, Z. III 37.

PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.

PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.

părădui1 [At: MURNU, O. 72 / Pzi: ~esc / E: ns cf paradău] (Pfm; Mol) 1 vr (D. imobile, mobilă) A se dărăpăna. 2 vt A face de neutilizat Si: a spurca. 3 vt (C. i. averi) A consuma fără socoteală, până la epuizare Si: a irosi, a risipi. 4 vt A fura.

părădui2 vi [At: BRĂESCU, O. A. II, 29 / Pzi: ~esc / E: paradă + -ui cf ger paradieren] (Nob; irn) A merge la paradă.

PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Refl. Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Fig. Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.

A PĂRĂDUÍ ~iésc tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.

A SE PĂRĂDUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.

părăduì v. Mold. a risipi: să părăduiască în câțiva ani moștenirea. [Lit. a face paradă cu ceva].

părăduĭésc v. tr. (ung. Cp. cu tămăduĭesc). Est. Risipesc, stric, consum fără folos: a părădui averea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părăduí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăduiésc, imperf. 3 sg. părăduiá; conj. prez. 3 să părăduiáscă

părăduí vb., ind. 1 sg. și 3 pl. părăduiésc, imperf. 3 sg. părăduieá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăduieáscă

părădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăduiesc, conj. părăduiască)

părăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRĂDUÍT adj. v. cheltuit, dărăpănat, degradat, irosit, măcinat, părăginit, prăpădit, risipit, ruinat, stricat.

părăduit adj. v. CHELTUIT. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. IROSIT. MĂCINAT. PĂRĂGINIT. PRĂPĂDIT. RISIPIT. RUINAT. STRICAT.

PĂRĂDUÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, dărăpăna, degrada, irosi, împrăștia, măcina, părăgini, prăpădi, risipi, ruina, strica, zvârli.

părădui vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. MĂCINA. PĂRĂGINI. PRĂPĂDI. RISIPI. RUINA. STRICA. ZVÎRLI.

Intrare: părăduit
părăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăduit
  • părăduitul
  • părăduitu‑
  • părădui
  • părăduita
plural
  • părăduiți
  • părăduiții
  • părăduite
  • părăduitele
genitiv-dativ singular
  • părăduit
  • părăduitului
  • părăduite
  • părăduitei
plural
  • părăduiți
  • părăduiților
  • părăduite
  • părăduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: părădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părădui
  • părăduire
  • părăduit
  • părăduitu‑
  • părăduind
  • părăduindu‑
singular plural
  • părăduiește
  • părăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăduiesc
(să)
  • părăduiesc
  • părăduiam
  • părăduii
  • părăduisem
a II-a (tu)
  • părăduiești
(să)
  • părăduiești
  • părăduiai
  • părăduiși
  • părăduiseși
a III-a (el, ea)
  • părăduiește
(să)
  • părăduiască
  • părăduia
  • părădui
  • părăduise
plural I (noi)
  • părăduim
(să)
  • părăduim
  • părăduiam
  • părăduirăm
  • părăduiserăm
  • părăduisem
a II-a (voi)
  • părăduiți
(să)
  • părăduiți
  • părăduiați
  • părăduirăți
  • părăduiserăți
  • părăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăduiesc
(să)
  • părăduiască
  • părăduiau
  • părădui
  • părăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

părăduit regional familiar

etimologie:

  • vezi părădui
    surse: DEX '98 DEX '09

părădui regional familiar

  • 1. reflexiv (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: degrada dărăpăna ruina strica
  • 2. tranzitiv A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distruge irosi risipi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: