2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂMÂNTENÉSC, -EÁSCĂ, pământenești, adj. (Înv.) Autohton, pământean (2). – Pământean + suf. -esc.

PĂMÂNTENÉSC, -EÁSCĂ, pământenești, adj. (Înv.) Autohton, pământean (2). – Pământean + suf. -esc.

pământenesc, ~ească a [At: CR (1830) 251/12 / Pl: ~ești / E: pământean + -esc] 1-6 (Asr) Pământean (6, 8-12).

pământeni [At: GRAIUL, I, 422 / Pzi: ~nesc / E: pământean] 1 vr (Olt) A se stabili într-un anumit loc. 2 vt (Reg) A împroprietări.

PĂMÎNTENÉSC, -EÁSCĂ, pămîntenești, adj. (Învechit) Pămîntean (2). Precum dumneata ai fost de atîta de mult întrebuințat în ocîrmuirea pămîntenească... să-mi trimeți proclamația lui Ipsilanti. KOGĂLNICEANU, S. 100.

PĂMÎNTÉSC, -EÁSCĂ, pămîntești, adj. De pe pămînt; p. ext. omenesc. Un luceafăr pămîntesc, Cu chip dulce, femeiesc. ALECSANDRI, P. P. 182. Toate dau și primesc razăm în pămînteasca viață. CONACHI, P. 290. ♦ (Rar) Al unui teritoriu, al unei regiuni, al unui ținut, al unei țări. ◊ Expr. Obiceiul pămîntesc = obiceiul pămîntului, v. pămînt (6). Ciubucele... se înfățișară pe dată dinaintea lor, după obiceiul pămîntesc. GANE, N. III 131. ♦ (În opoziție cu bisericesc, rar) Care ține de autoritatea statului; laic, civil. În același timp dumneata du-te la stăpînirea pămîntească în Piatră... și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72.

împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc.

2) pămîntenésc v. tr. V. împămîntenesc.

1) pămîntenésc, -eáscă adj., pl. m. și f. eștĭ (d. pămîntean). Indigen, autohton: regulament ostășesc pentru miliția pămîntenească (1831).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pământenésc (înv.) adj. m., f. pământeneáscă; pl. m. și f. pământenéști

pământenésc adj. m., f. pământeneáscă; pl. m. și f. pământenéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂMÂNTENÉSC adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.

pămîntenesc adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂȘTINAȘ. INDIGEN. NEAOȘ. PĂMÎNTEAN.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pământení, pământenésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se stabili, a se statornici într-un loc. 2. a împroprietări.

Intrare: pământenesc
pământenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pământenesc
  • pământenescul
  • pământenescu‑
  • pământenească
  • pământeneasca
plural
  • pământenești
  • pământeneștii
  • pământenești
  • pământeneștile
genitiv-dativ singular
  • pământenesc
  • pământenescului
  • pământenești
  • pământeneștii
plural
  • pământenești
  • pământeneștilor
  • pământenești
  • pământeneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: pământeni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pământeni
  • pământenire
  • pământenit
  • pământenitu‑
  • pământenind
  • pământenindu‑
singular plural
  • pământenește
  • pământeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pământenesc
(să)
  • pământenesc
  • pământeneam
  • pământenii
  • pământenisem
a II-a (tu)
  • pământenești
(să)
  • pământenești
  • pământeneai
  • pământeniși
  • pământeniseși
a III-a (el, ea)
  • pământenește
(să)
  • pământenească
  • pământenea
  • pământeni
  • pământenise
plural I (noi)
  • pământenim
(să)
  • pământenim
  • pământeneam
  • pământenirăm
  • pământeniserăm
  • pământenisem
a II-a (voi)
  • pământeniți
(să)
  • pământeniți
  • pământeneați
  • pământenirăți
  • pământeniserăți
  • pământeniseți
a III-a (ei, ele)
  • pământenesc
(să)
  • pământenească
  • pământeneau
  • pământeni
  • pământeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pământenesc

etimologie:

  • Pământean + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09