13 definiții pentru pălmui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pălmui vt [At: LB / Pzi: ~esc, (rar) păl~ / E: palmă1 + -ui] 1 A lovi cu palma1 (1) obrazul cuiva Si: (reg) a pălmăli (1), a pălmălui (1), a pălmăzui (1), a pălmi (1). 2 A bate cu palma1 (47) Si: (reg) a pălmăli (2), a pălmălui (2), a pălmăzui (2), a pălmi (2). 3 (Îvr) A măsura cu palma1 (50).

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (pe cineva) cu palmele peste obraz, a da (cuiva) palme. Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47. ◊ (Metaforic) E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269. ◊ Fig. El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. II 270.

A SE PĂLMUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu palma (unul cu altul). /palmă + suf. ~ui

A PĂLMUÍ ~iésc tranz. A lovi cu palma (mai ales peste obraz). /palmă + suf. ~ui

pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.

pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 pălmuiáscă

pălmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălmuiáscă

pălmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, conj. pălmuiască)

pălmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLMUÍ vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cârpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)

PĂLMUI vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cîrpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)

Intrare: pălmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălmui
  • pălmuire
  • pălmuit
  • pălmuitu‑
  • pălmuind
  • pălmuindu‑
singular plural
  • pălmuiește
  • pălmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălmuiesc
(să)
  • pălmuiesc
  • pălmuiam
  • pălmuii
  • pălmuisem
a II-a (tu)
  • pălmuiești
(să)
  • pălmuiești
  • pălmuiai
  • pălmuiși
  • pălmuiseși
a III-a (el, ea)
  • pălmuiește
(să)
  • pălmuiască
  • pălmuia
  • pălmui
  • pălmuise
plural I (noi)
  • pălmuim
(să)
  • pălmuim
  • pălmuiam
  • pălmuirăm
  • pălmuiserăm
  • pălmuisem
a II-a (voi)
  • pălmuiți
(să)
  • pălmuiți
  • pălmuiați
  • pălmuirăți
  • pălmuiserăți
  • pălmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălmuiesc
(să)
  • pălmuiască
  • pălmuiau
  • pălmui
  • pălmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)