5 definiții pentru păhai păhuie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păhai, ~e [At: CONTEMPORANUL, I, 835 / V: ~huie / Pl: ~hăi / E: cf ucr пах] 1 sn (Mol) Miros. 2-3 smf (Mol; Buc; dep) Câine (jigărit) Si: javră. 4 smf (Reg) Nume generic pentru urși și lupi. 5-8 sf (Reg; dep) Om (rău,) (urât,) (prost sau) bătrân. 9 sf (Reg; dep) Om netrebnic.

păhuie1 sf [At: DENSUSIANU, T. H. 327 / Pl: ~ui / E: păhui1 + -ie] 1 (Reg) Ramură de fag care se pune la stâlpul porții în ziua de 23 aprilie. 2 (Trs) Căpiță mare de fân. 3 (Mun; mpl) Fiecare dintre prăjinile lungi, care, legate la vârfuri, se așează pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie, pentru a face să reziste împotriva vântului, furtunii etc. Si: martac, panză, păienjeniță (3), păușă, păuză. 4-6 (Mun; dep) Persoană (înaltă) (slabă sau) neîndemânatică. 7 (Dep) Femeie neisprăvită.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păhái, păháie, s.m. f. și n. (reg.) 1. (s.n.) miros. 2. (s.m. și f.) câine jigărit, javră. 3. (s.f.) om rău, urât, prost sau bătrân; om netrebnic, de nimic.

păhuíe, păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porții de 23 aprilie. 2. căpiță mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie; martaci, panze, păuși, păuze. 4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică.

Intrare: păhai
păhai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păhuie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.