9 definiții pentru păhăruț păăruț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂHĂRÚȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. – Pahar + suf. -uț.

PĂHĂRÚȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. – Pahar + suf. -uț.

păhăruț sn [At: CORESI, EV. / V: (reg) păă~ / Pl: ~e / E: pahar + -uț] 1-8 (Pop; șhp) Păhărel (1-8). 9-16 (Udp „de”, „cu”) Conținut al unui păhăruț (1-8). 17 (Bot; pan; pop) Caliciu al florii. 18 (Bot; Ban; Trs; lpl) Lăcrămioare (Convallaria majalis).

PĂHĂRÚȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. A dat drumeței... un păhăruț de vin. CREANGĂ, P. 91. A luat obicei să aducă la sfîrșitul mesei păhăruțe verzi cu apă caldă. ALECSANDRI, T. I 196.

păhărúț m. Păhărel, pahar mic. Fig. Iron. A-țĭ fi drag păhăruțu, a fi bețiv. Păhăruțu! strigăt ironic la adresa unuĭ bețiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păhărúț s. n., pl. păhărúțe

păhărúț s. n., pl. păhărúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂHĂRUȚ s. păhărel, (pop.) păhăraș, păhăruș. (Un ~ de vodcă.)

Intrare: păhăruț
păhăruț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păhăruț
  • păhăruțul
  • păhăruțu‑
plural
  • păhăruțe
  • păhăruțele
genitiv-dativ singular
  • păhăruț
  • păhăruțului
plural
  • păhăruțe
  • păhăruțelor
vocativ singular
plural
păăruț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păhăruț păăruț

etimologie:

  • Pahar + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09