2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefugá vb. I] – Pe + fugă.

PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefugá vb. I] – Pe + fugă.

PEFUGÁ vb. I v. păfuga.

păfuga vt [At: KLEIN, D. 393 / V: pe~, (cscj) pefugi / Pzi: păfug / E: pe + fugă] (Trs) A alunga.

PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Regional) A fugări, a pune pe fugă. Iar cînd ne-ngrămădeam prea mulți [copii] în drum, Venea argatul Ion să ne păfuge. BENIUC, V. 36. – Variantă: pefugá (MARIAN, O. I 107) vb. I.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păfugá ( a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 păfúgă

păfugá vb., ind. prez. 1 sg. păfúg, 3 sg. și pl. păfúgă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂFUGÁ vb. v. alunga, depărta, fugări, goni, hăitui, izgoni, îndepărta, urmări.

păfuga vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. URMĂRI.

Intrare: păfugat
păfugat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păfugat
  • păfugatul
  • păfugatu‑
  • păfuga
  • păfugata
plural
  • păfugați
  • păfugații
  • păfugate
  • păfugatele
genitiv-dativ singular
  • păfugat
  • păfugatului
  • păfugate
  • păfugatei
plural
  • păfugați
  • păfugaților
  • păfugate
  • păfugatelor
vocativ singular
plural
păfugare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păfugare
  • păfugarea
plural
  • păfugări
  • păfugările
genitiv-dativ singular
  • păfugări
  • păfugării
plural
  • păfugări
  • păfugărilor
vocativ singular
plural
Intrare: păfuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păfuga
  • păfugare
  • păfugat
  • păfugatu‑
  • păfugând
  • păfugându‑
singular plural
  • păfu
  • păfugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păfug
(să)
  • păfug
  • păfugam
  • păfugai
  • păfugasem
a II-a (tu)
  • păfugi
(să)
  • păfugi
  • păfugai
  • păfugași
  • păfugaseși
a III-a (el, ea)
  • păfu
(să)
  • păfuge
  • păfuga
  • păfugă
  • păfugase
plural I (noi)
  • păfugăm
(să)
  • păfugăm
  • păfugam
  • păfugarăm
  • păfugaserăm
  • păfugasem
a II-a (voi)
  • păfugați
(să)
  • păfugați
  • păfugați
  • păfugarăți
  • păfugaserăți
  • păfugaseți
a III-a (ei, ele)
  • păfu
(să)
  • păfuge
  • păfugau
  • păfuga
  • păfugaseră
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pefuga
  • pefugare
  • pefugat
  • pefugatu‑
  • pefugând
  • pefugându‑
singular plural
  • pefu
  • pefugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pefug
(să)
  • pefug
  • pefugam
  • pefugai
  • pefugasem
a II-a (tu)
  • pefugi
(să)
  • pefugi
  • pefugai
  • pefugași
  • pefugaseși
a III-a (el, ea)
  • pefu
(să)
  • pefuge
  • pefuga
  • pefugă
  • pefugase
plural I (noi)
  • pefugăm
(să)
  • pefugăm
  • pefugam
  • pefugarăm
  • pefugaserăm
  • pefugasem
a II-a (voi)
  • pefugați
(să)
  • pefugați
  • pefugați
  • pefugarăți
  • pefugaserăți
  • pefugaseți
a III-a (ei, ele)
  • pefu
(să)
  • pefuge
  • pefugau
  • pefuga
  • pefugaseră
pefugi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)