12 definiții pentru pădurărit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDURĂRIT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit.

PĂDURĂRIT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit.

pădurărit sn [At: GHEȚIE, R. M., ap. DLR / Pl: ~uri / E: pădure + -ărit] 1 Ocupație a pădurarului (1) Si: pădurărie (1). 2 Viață de pădurar (1) Si: pădurărie (2). 3 Silvicultură. 4 Impozit sau taxă plătite în trecut de proprietari pentru păduri (1). 5 Plată pentru paza pădurii.

PĂDURĂRIT s. n. 1. Ocupația celui care își cîștigă existența din paza pădurilor sau din munca de tăiere a pădurilor. 2. (Învechit, în orînduirea feudală) Impozit plătit de proprietarii de pădure.

PĂDURĂRIT n. 1) Cultivare a pădurilor. 2) Ocupație a pădurarului. 3) ist. Dare pentru păduri. /pădure + suf. ~ărit

pădurărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir plătit de cel ce exploata o pădure.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂDURĂRIT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.)

PĂDURĂRIT s. v. silvicultură.

PĂDURĂRIT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: pădurărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurărit
  • pădurăritul
  • pădurăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pădurărit
  • pădurăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pădurăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • Pădure + sufix -ărit. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.