11 definiții pentru pădurărit

PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit.

PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit.

PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația celui care își cîștigă existența din paza pădurilor sau din munca de tăiere a pădurilor. 2. (Învechit, în orînduirea feudală) Impozit plătit de proprietarii de pădure.

PĂDURĂRÍT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.)

PĂDURĂRÍT s. v. silvicultură.

PĂDURĂRÍT n. 1) Cultivare a pădurilor. 2) Ocupație a pădurarului. 3) ist. Dare pentru păduri. /pădure + suf. ~ărit

pădurărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir plătit de cel ce exploata o pădure.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PĂDURĂRIT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.)

pădurărit s. v. SILVICULTURĂ.

Intrare: pădurărit
pădurărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pădurărit pădurăritul
plural
genitiv-dativ singular pădurărit pădurăritului
plural
vocativ singular
plural