2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păcăliciu m. cel ce păcălește.

PĂCĂLÍCI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici.

PĂCĂLÍCI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici.

păcălici [At: POLIZU / E: păcăli + -ici] 1-2 smi, ain (Persoană) care are obiceiul să păcălească pe alții, să facă farse pe socoteala cuiva. 3 smi (Reg) Păcală (6). 4 smi Joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, care reprezintă mai multe perechi de figuri și o carte fără pereche și în care fiecare jucător caută să-și împerecheze cât mai repede cărțile din mână, iar cel care a rămas cu cartea care nu are pereche a pierdut Vz popa-prostu. 5 smi (Prc) Carte fără pereche de la acest joc. 6 smi (Pex) Set de cărți folosit la acest joc.

PĂCĂLÍCI s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească pe alții. V. farsor. Moșul... e tipul satirului romîn, păcălici bătrîn cu inimă tînără. La TDRG. Dacă nu este un nebun, este totuși un păcălici. MACEDONSKI, O. III 74. ◊ (Adjectival; în forma regională pîcîlici) A fost odată un om pîcîlici. ȘEZ. III 129. – Variantă: (regional) pîcîlici s. m.

PĂCĂLÍCI ~ m. Persoană căreia îi place să păcălească; om care se ține de farse; farsor. /a păcăli + suf. ~ici

păcălícĭ (vest) și pîcîlícĭ (est) m. Păcălitor, care păcălește (maĭ ales ca poreclă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcălíci s. m., pl. păcălíci

păcălíci s. m., pl. păcălíci


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

păcălici s. m. invar. 1. persoană care are obiceiul să păcălească / să facă farse. 2. ( intl.) om prost, obiect al batjocorii celor din jur.

Intrare: păcăliciu
păcăliciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: păcălici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălici
  • păcăliciul
  • păcăliciu‑
plural
  • păcălici
  • păcălicii
genitiv-dativ singular
  • păcălici
  • păcăliciului
plural
  • păcălici
  • păcălicilor
vocativ singular
  • păcăliciule
plural
  • păcălicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlici
  • pâcâliciul
plural
  • pâcâlici
  • pâcâlicii
genitiv-dativ singular
  • pâcâlici
  • pâcâliciului
plural
  • pâcâlici
  • pâcâlicilor
vocativ singular
  • pâcâliciule
plural
  • pâcâlicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păcălici pâcâlici

  • 1. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: farsor, -oare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moșul... e tipul satirului romîn, păcălici bătrîn cu inimă tînără. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Dacă nu este un nebun, este totuși un păcălici. MACEDONSKI, O. III 74.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival A fost odată un om pîcîlici. ȘEZ. III 129.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Păcăli + sufix -ici.
    surse: DEX '98 DEX '09