7 definiții pentru pășuneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȘUNEÁLĂ, pășuneli, s. f. (Reg.) Pășune; pășunat. – Pășuna + suf. -eală.

PĂȘUNEÁLĂ, pășuneli, s. f. (Reg.) Pășune; pășunat. – Pășuna + suf. -eală.

pășunea sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: pășuni + -eală] (Reg) Pășunat (1).

PĂȘUNEÁLĂ, pășuneli, s. f. (Regional) Pășune, pășunat. Luai oile-n porneală Să le duc la pășuneală. ALECSANDRI, P. P. 265.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pășuneálă (reg.) s. f., g.-d. art. pășunélii; pl. pășunéli

pășuneálă s. f., g.-d. art. pășunélii; pl. pășunéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂȘUNEÁLĂ s. v. păscut, pășunare, pășunat.

pășunea s. v. PĂSCUT. PĂȘUNARE. PĂȘUNAT.

Intrare: pășuneală
pășuneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășunea
  • pășuneala
plural
  • pășuneli
  • pășunelile
genitiv-dativ singular
  • pășuneli
  • pășunelii
plural
  • pășuneli
  • pășunelilor
vocativ singular
plural

pășuneală

etimologie:

  • Pășuna + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09