2 intrări

  • pârpor pârpără pâlpără pârporă pârpur pârpară pârpâră pârpâr
  • purpură purpur pârpur pârpor

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pârpur1 sm vz pârpor1

PÚRPUR s. n. v. purpură1.

PÚRPURĂ1, purpure, s. f. 1. Culoare roșie-închisă. 2. Materie colorată roșu-închis spre violet, extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică. 3. Stofă scumpă vopsită cu purpură (2); haină (domnească) făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. [Var.: (înv.) púrpur s. n.] – Din lat. purpura.

PÚRPURĂ2, purpure, s. f. Boală caracterizată prin apariția unor erupții hemoragice subcutanate. – Din fr. purpura.

PÚRPURĂ2, purpure, s. f. Boală caracterizată prin apariția unor erupții hemoragice subcutanate. – Din fr. purpura.

pârpâră[1] sf vz pârpor1 corectată

  1. În original, greșit tipărit: pârpără. O confirmă forma acestei variante în definiția principală și ordonarea alfabetică a acesteia — LauraGellner

pârpor1, ~ă [At: CIHAC, II, 246 / V: (reg) pâlpără sf, ~pa sf, ~pără sf, ~pâr, ~pâră sf (Pl: ~peri), sf, ~pur / A și: pârpor / Pl: ~i, ~e / E: srb prpor] 1 sms Cenușă udă din ciubărul în care se opăresc rufele. 2 sms Soluție preparată din sodă caustică dizolvată în apă. 3 sms (Olt) Tăciune stins cu apă, folosit, în medicina populară, la vindecarea rănilor provocate de înțepătura cu un cui. 4 sn (Olt; Mol) Foc de paie. 5 sf (Îe) A trece prin (sau printr-o) ~ă A trece prin împrejurări grele, prin emoții. 6 sn (Îe) Își dă (sau își face) ~ul Se spune despre cineva care este foarte schimbător. 7 smf (Lsg; reg) Căldură. 8 smf (Reg) Arșiță. 9 smf (Ban) Pojar. 10 sf (Fig) Agitație. 11 sf (Fig) Zbucium. 12 sf (Fig) Entuziasm. 13 sn (Reg) Mana viței de vie. 14 sf (Reg; șîs pârpără de ploaie) Aversă. 15 a (Olt; Mol; d. oameni) Care nu rezistă la frig Si: plăpând.

purpură sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) pârpor sn, pârpur sn, (asr) purpur (A și: purpur) sn / Pl: ~ri, ~re / E: lat purpura, fr purpura] 1 (Înv) Boli contagioase caracterizate prin apariția pe piele a unor pete de culoare roșie. 2 (Înv) Boală caracterizată prin erupții hemoragice subcutanate. 3 Substanță colorantă roșu-închis cu nuanță violetă, care în Antichitate se extrăgea din molusca Mulex brandaris, iar astăzi se obține pe cale sintetică. 4 (Pgn) Culoare roșu-închis. 5 Stofă scumpă, plușată, vopsită cu purpură (3) Si: (înv) porfiră1. 6 (Pex) Veșmânt de ceremonie pentru regi, nobili, arhierei etc. făcut din purpură (5). 7 (Înv; fig) Demnitate a consulilor, împăraților etc. la romani. 8 (Înv; fig; pgn) Demnitate regală. 9 (Înv; fig; pex) Tron. 10 (Înv; fig; pex) Imperiu. 11 (Îs) ~ retiniană Substanță fotosensibilă de culoare roșie, care se găsește în celulele cu bastonaș de pe retină.

PÚRPURĂ1, purpure, s. f. 1. Culoare roșu-închis. 2. Materie colorată roșu-închis spre violet (extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică). 3. Stofă scumpă vopsită cu purpură (2); haină (domnească) făcută dintr-un astfel de stofă; hlamidă. [Var.: (înv.) púrpur s. n.] – Din lat. purpura.

PÚRPURĂ s. f. 1. Culoare roșie-închisă. Multă vreme nu mai era pînă în sară. Asfințitul se scrijela cu purpură și aur. SADOVEANU, F. J. 472. Ce purpură de lumină, se lăsa din văzduh! BASSARABESCU, V. 6. La aceste vorbe Caterina tresări și un văl de purpură trecu pe fața sa. BOLINTINEANU, O. 418. 2. Materie colorantă roșie-închisă extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică. 3. Stofă scumpă, vopsită cu purpură (2), purtată odinioară mai ales de regi și împărați; haină domnească făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. Mîni în purpură și-n aur Am să fiu încoronat, Și pe vechiul bucentaur Prin Veneția purtat. ALECSANDRI, P. I 162. Spre răsplata ospeției ce primise, Ioan suindu-se pe tron îi trimise lui purpură și coroană împărătească. NEGRUZZI, S. I 213. Îndată, cu mare îngrijire din porunca lui Mihai, trupul fu învestit cu haine mărețe, întins pe o piatră de marmoră și acoperit cu o manta de purpură. BĂLCESCU, O. II 260. ♦ Fig. (Rar) Glorie, mărire; p. ext. tron, scaun domnesc. Cu o mînă de oameni el arată lumii că știu a-și cuceri o purpură. HASDEU, I. V. 190. – Variantă: púrpur (BENIUC, V. 164, COȘBUC, P. I 66, NEGRUZZI, S. I 236) s. n.

PÚRPURĂ s.f. 1. Materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă. 2. (Culoare) roșu-închis. ◊ Purpură retiniană = substanță fotosensibilă de culoare roșie, care se găsește în celulele cu bastonaș de pe retină. 3. Stofă plușată vopsită cu purpură. ♦ Haină regească, imperială făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. ♦ (Fig.) Demnitatea de împărat sau de consul în vechea Romă; (mai târziu) demnitatea suveranilor și a cardinalilor. 4. Erupție de pete roșii pe piele și mucoase datorită unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].

PÚRPURĂ1 s. f. 1. materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă. 2. culoarea roșu-închis. ♦ ~ retiniană = rodopsină. 3. stofă scumpă plușată vopsită cu purpură (1). ◊ haină regească, imperială din astfel de stofă; hlamidă. ◊ (fig.) demnitatea de împărat sau de consul în Roma antică; (mai târziu) demnitatea regală, demnitatea de cardinal. (< lat., fr. purpura)

arată toate definițiile

Intrare: pârpor
pârpor adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpor
  • pârporul
  • pârporu‑
  • pârpo
  • pârpora
plural
  • pârpori
  • pârporii
  • pârpore
  • pârporele
genitiv-dativ singular
  • pârpor
  • pârporului
  • pârpore
  • pârporei
plural
  • pârpori
  • pârporilor
  • pârpore
  • pârporelor
vocativ singular
plural
pârpără substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpără
  • pârpăra
plural
  • pârpăre
  • pârpărele
genitiv-dativ singular
  • pârpăre
  • pârpărei
plural
  • pârpăre
  • pârpărelor
vocativ singular
plural
pâlpără substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâlpără
  • pâlpăra
plural
  • pâlpăre
  • pâlpărele
genitiv-dativ singular
  • pâlpăre
  • pâlpărei
plural
  • pâlpăre
  • pâlpărelor
vocativ singular
plural
pârporă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpâră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: purpură
purpură1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purpură
  • purpura
plural
  • purpure
  • purpurele
genitiv-dativ singular
  • purpure
  • purpurei
plural
  • purpure
  • purpurelor
vocativ singular
plural
purpură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purpură
  • purpura
plural
  • purpuri
  • purpurile
genitiv-dativ singular
  • purpuri
  • purpurii
plural
  • purpuri
  • purpurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purpur
  • purpurul
  • purpuru‑
plural
  • purpure
  • purpurele
genitiv-dativ singular
  • purpur
  • purpurului
plural
  • purpure
  • purpurelor
vocativ singular
plural
pârpur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpor adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpor
  • pârporul
  • pârporu‑
  • pârpo
  • pârpora
plural
  • pârpori
  • pârporii
  • pârpore
  • pârporele
genitiv-dativ singular
  • pârpor
  • pârporului
  • pârpore
  • pârporei
plural
  • pârpori
  • pârporilor
  • pârpore
  • pârporelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)