2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

părgăli v vz părgălui

părgălui vt [At: ȘEZ VII, 114 / V: ~li, pârgăli, pâr~ / Pzi: ~lesc / E: mg pergel] (Reg) 1-2 A prăji (cu sau) fără untură. 3 A pregăti în tigaie, la foc, amestecul de ceapă, boia și grăsime, pentru rântaș sau pentru alte preparate culinare.

pârgălui1 [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 147 / V: (css) ~ăli / Pzi: nct / E: pârgă + -(ă)lui] (Reg) 1 vr A se pârgui (1). 2 vtf A pârgui (4).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PÂRGĂLUÍRE s. f. v. pârgălui. [Sinonime]

părgăluí, părgăluiésc, vb. IV (reg.; despre alimente) a prăji cu sau fără grăsime.

pârgăluí, pers. 3 sg. pârgăluiéște, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se pârgui. 2. a face să se dea în pârgă, să se rumenească.

Intrare: pârgăluire
pârgăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârgăluire
  • pârgăluirea
plural
  • pârgăluiri
  • pârgăluirile
genitiv-dativ singular
  • pârgăluiri
  • pârgăluirii
plural
  • pârgăluiri
  • pârgăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: părgălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părgălui
  • părgăluire
  • părgăluit
  • părgăluitu‑
  • părgăluind
  • părgăluindu‑
singular plural
  • părgăluiește
  • părgăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părgăluiesc
(să)
  • părgăluiesc
  • părgăluiam
  • părgăluii
  • părgăluisem
a II-a (tu)
  • părgăluiești
(să)
  • părgăluiești
  • părgăluiai
  • părgăluiși
  • părgăluiseși
a III-a (el, ea)
  • părgăluiește
(să)
  • părgăluiască
  • părgăluia
  • părgălui
  • părgăluise
plural I (noi)
  • părgăluim
(să)
  • părgăluim
  • părgăluiam
  • părgăluirăm
  • părgăluiserăm
  • părgăluisem
a II-a (voi)
  • părgăluiți
(să)
  • părgăluiți
  • părgăluiați
  • părgăluirăți
  • părgăluiserăți
  • părgăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • părgăluiesc
(să)
  • părgăluiască
  • părgăluiau
  • părgălui
  • părgăluiseră
părgăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârgălui
  • pârgăluire
  • pârgăluit
  • pârgăluitu‑
  • pârgăluind
  • pârgăluindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • pârgăluiește
(să)
  • pârgăluiască
  • pârgăluia
  • pârgălui
  • pârgăluise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • pârgăluiesc
(să)
  • pârgăluiască
  • pârgăluiau
  • pârgălui
  • pârgăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)