2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pângănit, ~ă a vz pângărit

PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângărit, ~ă [At: BIBLIA (1688) pref 7/12 / V: (înv) păn~, (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: pângări] 1-2 smf, a (Om) păcătos. 3-4 smf, a (Persoană) care a fost tratată fără respectul cuvenit Si: profanat. 5-6 sf, a (Femeie) a cărei cinste și curățenie morală nu au fost respectate Si: batjocorit, profanat, spurcat. 7 a Care nu mai este demn de stimă, respect Si: batjocorit, profanat, spurcat. 8 af (Spc; d. femei) Violată. 9-10 a (Om) murdar. 11 smf (Reg) Nenorocos.

PÎNGĂRÍT, -Ă, pîngăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. Nemernic, ticălos, spurcat. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. ◊ (Substantivat) Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598.

pîngărít, -ă adj. Profanat. Subst. Olt. (pîngănit). Păgîn, spurcat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNGĂRÍT adj., s. v. păcătos.

PÂNGĂRÍT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.

pîngărit adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. TERFELIT.

PÎNGĂRIT adj. profanat, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

Intrare: pângănit
pângănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pângărit
pângărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pângărit
  • pângăritul
  • pângăritu‑
  • pângări
  • pângărita
plural
  • pângăriți
  • pângăriții
  • pângărite
  • pângăritele
genitiv-dativ singular
  • pângărit
  • pângăritului
  • pângărite
  • pângăritei
plural
  • pângăriți
  • pângăriților
  • pângărite
  • pângăritelor
vocativ singular
plural
păngărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pângănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pângărit păngărit pângănit

etimologie:

  • vezi pângări
    surse: DEX '98 DEX '09