6 definiții pentru pândări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pândări vt [At: JAHRESBER. V, 326 / Pzi: ~resc / E: pândar] 1-2 (Reg) A pândi (12, 15). 3 A veghea.

PÂNDĂRÍ, pândăresc, vb. IV. Tranz. A face serviciul de pândar; a păzi; p. ext. a pândi. – Din pândar.

PÎNDĂRÍ, pîndăi esc, vb. IV. Tranz. (Popular; rar) A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, R. P. 37.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pândărí, pândărésc, vb. IV (reg.) 1. a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). 2. a face serviciul de pândar; a jitări, a păzi, a supraveghea; a sta de strajă, a veghea.

Intrare: pândări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pândări
  • pândărire
  • pândărit
  • pândăritu‑
  • pândărind
  • pândărindu‑
singular plural
  • pândărește
  • pândăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pândăresc
(să)
  • pândăresc
  • pândăream
  • pândării
  • pândărisem
a II-a (tu)
  • pândărești
(să)
  • pândărești
  • pândăreai
  • pândăriși
  • pândăriseși
a III-a (el, ea)
  • pândărește
(să)
  • pândărească
  • pândărea
  • pândări
  • pândărise
plural I (noi)
  • pândărim
(să)
  • pândărim
  • pândăream
  • pândărirăm
  • pândăriserăm
  • pândărisem
a II-a (voi)
  • pândăriți
(să)
  • pândăriți
  • pândăreați
  • pândărirăți
  • pândăriserăți
  • pândăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pândăresc
(să)
  • pândărească
  • pândăreau
  • pândări
  • pândăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pândări

etimologie:

  • pândar
    surse: DLRM