PĂCĂLITURĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. Îi face cîte o urare sau îi alcătuiește cîte o păcălitură. HOGAȘ, DR. II 192. Încetul cu încetul se învață omul cu păcăliturile, și după ce-ți vin anii, știi ce ai să crezi și ce să nu crezi. SLAVICI, O. I 99. Breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. – Variantă: pîcîlitură s. f.