păstrăv m. (bg. pŭstŭrva, sîrb. postrva, rus. pestrúha, păstrăv, d. vsl. pĭstrŭ, pestriț; ung. pisztráng, ngr. péstrova. V. păstrugă, pestriț, pistru, pistruĭ). Un fel de pește mic (salmo fario) care trăĭește în rîurile de munte (V. lostriță și hîrzob). Păstrăv de mare, alabalîc, un fel de pește marin (salmo salar labrax). Nord. Un fel de cĭupercĭ care cresc maĭ ales pe fagĭ și-s dezvoltate toamna și ĭarna (pleurótus [saŭ ’agáricus] ostreátus, merúlius niveus și polýporus cinnabárinus). – Și păstrov (Od. Ps. 253), păstru (Buc.) și păstrăg.