PÎRLEA s. m. sg. art. (În expr.) Ține-te (sau tunde-o, întinde-o), pîrleo sau să te cam mai duci pîrlea = șterge-o, ia-ți tălpășița, cară-te; pe-aici ți-e drumul. Cînd inima e spre rele, apoi... să te mai ții, pîrleo, că nu-și mai vine în voie. DELAVRANCEA, H. T. 129. Abia mă arătam înaintea vrăjmașului și să te ții, pîrleo! îi șfîrîia călcîiele dinaintea feții mele. ISPIRESCU, L. 13. Du-te pîrlii = du-te pe pustii, du-te naibii; pleacă, să nu te mai văd. Du-te pîrlii! că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110.