11 definiții pentru oximoron

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXIMORON, oximorone[1], s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili. – Din fr. oxymoron.

  1. După alte surse: oximoroane LauraGellner

oximoron sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr oxymoron] Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii.

OXIMORON, oximorone, s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron.

OXIMORON s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost].

OXIMORON s. n. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparență contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător. (< fr., gr. oxymoron)

OXIMORON ~e n. Figură de stil constând în exprimarea unei ironii sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. /<fr. oxymoron

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oximoron s. n., pl. oximoroane

oximoron s. n., pl. oximoroane

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oximoron (gr. oxys „înțepător”, „picant” și „morós” „prost[ănac]” „năuc”), figură de stil constând în asocierea ingenioasă în aceeași sintagmă, a două cuvinte care exprimă noțiuni contradictorii (A):, „De-mbunătățiri rele cât vrei sântem sătui” (Gr. Alexandrescu) „Când firea mea vorbește în plus și tace-n glas.” (Constanța Buzea)

OXIMORON (< fr. oxymoron < lat. oxymoron ; cf. gr. oxys, mușcătură și moros, nebun) Alăturare a doi termeni contradictorii, alăturare din care rezultă o necruțătoare ironie sau un usturător adevăr. Figură de stil înrudită cu antifraza, ca și cu paradoxul (v.) oximoronul este folosit în poezie pentru exprimarea unor imagini puternice. Ex. „De-mbunătățiri rele cît vrei sîntem sătui.” (GR. ALEXANDRESCU, Satiră. Duhului meu) El apare adesea și în vorbirea comună (sărăcie lucie).

Intrare: oximoron
oximoron1 (pl. -oane) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oximoron
  • oximoronul
  • oximoronu‑
plural
  • oximoroane
  • oximoroanele
genitiv-dativ singular
  • oximoron
  • oximoronului
plural
  • oximoroane
  • oximoroanelor
vocativ singular
plural
oximoron2 (pl. -one) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oximoron
  • oximoronul
  • oximoronu‑
plural
  • oximorone
  • oximoronele
genitiv-dativ singular
  • oximoron
  • oximoronului
plural
  • oximorone
  • oximoronelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oximoron, oximoroanesubstantiv neutru

  • 1. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.