OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.^[1]

ofilire sf [At: PSALT. 114 / V: (înv) ovi~, ovel~ / Pl: (rar) ~ri / E: ofili] 1 (D. plante și părți ale lor) Veștejire. 2 (D. oameni) Pierdere a culorii, a frăgezimii feței Si: îngălbenire. 3 (D. oameni) Pierdere a puterii, a vigorii. 4 (Fig) Întristare. 5 (Înv; îf ovilire) Pierdere a nădejdii Si: descurajare.

OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.

OFILIRE s. f. Acțiunea de a (se) ofili și rezultatul ei. 1. Veștejire a unei plante (ca urmare a faptului că pierde mai multă apă decît absoarbe); pălire. 2. Fig. Pierdere a culorii, a frăgezimii feței; pierdere a vioiciunii, a vigorii tinereții; slăbire. În acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire. ODOBESCU, S. I 24.

ovelire sf vz ofilire

ovilire sf vz ofilire

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

OFILIRE. Subst. Ofilire, veștejire, pălire, îngălbenire; uscare, uscat. Adj. Ofilit, veșted, veștejit, pălit, îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), trecut, fanat, uscat, ars. Vb. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) păli, a (se) îngălbeni, a (se) gălbeni (înv. și pop.), a se trece, a se fana, a se usca. V. galben.

OFILÍRE (< ofili) s. f. 1. Faptul de a se ofili; veștejire. ♦ Stare care apare la plante atunci când pierd, prin transpirație, mai multă apă decât reușesc să absoarbă din sol; la unele plante este un mecanism de evitare a supraîncălzirii. 2. (FITOPAT.) Simptom de boală la plantele atacate de unii agenți patogeni care se dezvoltă în vasele conducătoare (ex. o. castraveților, provocată de bacterie Erwinia tracheiphila).