2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.

otrăvitor, ~oare [At: MOLNAR, RET. 130/12 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: otrăvi + -tor] 1 a Care otrăvește (1) Si: (înv) otrăvicios, veninos. 2 a Care conține otravă (1). 3-4 smf, a (Persoană) care dă cuiva otravă (1) Si: (înv) otravnic. 5 a (Fig) Dăunător.

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos, dăunător, vătămător. Știa care sînt ierburile otrăvitoare. CAMIL PETRESCU, O. I 151. Otrăvitorul șerpe văzînd p-un teișor O matcă de albine... începe să îi spuie: că este prea frumoasă, Că are multe daruri. NEGRUZZI, S. II 293. ◊ Fig. Inima de vînzător E venin otrăvitor. ANT. LIT. POP. I 259.

OTRĂVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care otrăvește. [Sil. -tră-] /a otrăvi + suf. ~tor

otrăvitór, -oáre adj. Care otrăvește, toxic, veninos: șerpe otrăvitor, plantă otrăvitoare. Subst. Care-l otrăvește pe altu: un otrăvitor.

otrăvitoriu, ~oare a vz otrăvitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otrăvitór (o-tră-) adj. m., pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre

otrăvitór adj. m. (sil. -tră-), pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OTRĂVITÓR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. v. toxic.

OTRĂVITOR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. toxic, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.).

MUSCĂ-OTRĂVITOÁRE s. v. muscă columbacă.

muscă-otrăvitoare s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

Intrare: otrăvitor
otrăvitor adjectiv
  • silabație: o-tră- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrăvitor
  • otrăvitorul
  • otrăvitoru‑
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarea
plural
  • otrăvitori
  • otrăvitorii
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarele
genitiv-dativ singular
  • otrăvitor
  • otrăvitorului
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarei
plural
  • otrăvitori
  • otrăvitorilor
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-otrăvitoare
muscă-otrăvitoare substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-otrăvitoare
  • musca-otrăvitoare
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-otrăvitoare
  • muștei-otrăvitoare
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otrăvitor

  • 1. Care conține otravă, care otrăvește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: veninos attach_file 2 exemple
    exemple
    • Știa care sînt ierburile otrăvitoare. CAMIL PETRESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • Otrăvitorul șerpe văzînd p-un teișor O matcă de albine... începe să îi spuie: că este prea frumoasă, Că are multe daruri. NEGRUZZI, S. II 293.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Otrăvi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

muscă-otrăvitoare

etimologie: