5 definiții pentru otrăți otreți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otrăți1 [At: I. CR. VIII, 344 / V: ~reți / Pzi: esc / E: nct] (Mun) 1 vt A certa pe cineva. 2 vt A se înfuria. 3 vr A se strâmba (din cauza unei mâncări acre) Si: a se schimonosi. 4 vr A se răsti.

otrăți2 vt [At: ARH. FOLK. I, 150 / Pzi: esc / E: ns cf otrițanie] (Reg) A stropi pe noul născut cu apă sfințită.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otrățí, otrățésc, vb. IV (reg.) 1. a ocărî, a certa. 2. a se strâmba, a se oțărî.

otrățí, otrățesc, vb. tranz. – A învenina, a otrăvi: „Nu-mi pare rău după el veci, că mi-o otrățât zâlele” (Faiciuc, 2008). – Et. nec. (MDA); posibil o contaminare între otrăvi și oțărî „a se strâmba (din pricina unei băuturi sau a unei mâncări cu gust neplăcut)”.

Intrare: otrăți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otrăți
  • otrățire
  • otrățit
  • otrățitu‑
  • otrățind
  • otrățindu‑
singular plural
  • otrățește
  • otrățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otrățesc
(să)
  • otrățesc
  • otrățeam
  • otrății
  • otrățisem
a II-a (tu)
  • otrățești
(să)
  • otrățești
  • otrățeai
  • otrățiși
  • otrățiseși
a III-a (el, ea)
  • otrățește
(să)
  • otrățească
  • otrățea
  • otrăți
  • otrățise
plural I (noi)
  • otrățim
(să)
  • otrățim
  • otrățeam
  • otrățirăm
  • otrățiserăm
  • otrățisem
a II-a (voi)
  • otrățiți
(să)
  • otrățiți
  • otrățeați
  • otrățirăți
  • otrățiserăți
  • otrățiseți
a III-a (ei, ele)
  • otrățesc
(să)
  • otrățească
  • otrățeau
  • otrăți
  • otrățiseră
otreți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)