Definiția cu ID-ul 41551:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTRĂȚEL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.