otihni v vz oticni

otihnì v. a sufla cu greu: smeul începu să se otihnească și să ceară apă POP. [Formă paralelă cu odihnì].

odihnì v. 1. a găsi odihnă: odihnească în pace; 2. a fi depus undeva: rămășițele-i odihnesc în pământ străin; 3. a înceta cu lucrul: se odihnește; 4. a dormi. [Slav. ODŬHNÕTI, a răsufla, sens familiar formei paralele otihni].

otihnésc v. intr. (din *otdihnesc, odihnesc, adică „îmĭ perd duhu”). Munt. vest. Îmĭ perd răsuflarea și puterile din cauza osteneliĭ.