15 definiții pentru otavă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTA s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., sb. otava.

ota sf [At: DOSOFTEI, PS. 72/3 / Pl: (reg) otăvi și otăvuri, ~ve / E: bg отава, srb otava] 1 Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (Pex) Teren pe care crește acest fel de iarbă. 3 (Reg) Grâu răsărit din semințele scuturate la strângerea recoltei Si: (reg) otăvitură (2), samuraslă.

OTA s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., scr. otava.

OTA s. f. Iarbă fragedă care crește în același an după ce a fost cosită o dată. Otava mi se pare cel mai bun culcuș. CĂLINESCU, E. O. I 115. Cîntă în otava de pe costișe prepelițe și cîrîie cristei. SADOVEANU, E. J. 607. Otava crește dar nu-nflorește. BOLLIAC, O. 153.

OTA f. 1) Iarbă care crește în același an pe un teren cosit sau pășunat. 2) Câmp pe care crește astfel de iarbă. /<bulg., sb. otava

otavă f. iarbă crescută după a doua cositură (otava e mai fragedă decât fânul): unde astăzi e numai câmp, otavă AL. [Bulg. OTAVA].

otávă f., pl. ăvĭ (bg. sîrb. rut. rus. ceh. otáva). Ĭarbă fragedă crescută după cosire. V. fîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ota s. f., g.-d. art. otavei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTA s. (reg.) zlac. (Caii mănâncă ~.)

OTA s. (reg.) zlac. (Caii mănîncă ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otavă (otăvi), s. f.1. Fîn cosit toamna, a doua iarbă. – 2. Al doilea cosit al ierbii. Bg., sb., cr., slov., ceh., rus. otava, pol. otawa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233; Conev 68; Vasmer, II, 289). – Der. otăvi, vb. (a cosi pășunea pentru a doua oară; a reveni); otăviște, s. f. (pășune de toamnă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otavă, otăvi, s.f. – Iarba cosită a doua oară: „Face fânul la Crăciun, / Otava la Bobotează” (Memoria, 2001: 100). – Din bg., scr. otava (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

otavă, otăvi, s.f. – Iarba cosită a doua oară: „Face fânul la Crăciun, / Otava la Bobotează” (Memoria 2001: 100) – Din ceh, rus. otava.

Intrare: otavă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ota
  • otava
plural
genitiv-dativ singular
  • otave
  • otavei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otasubstantiv feminin

  • 1. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zlac
    • format_quote Otava mi se pare cel mai bun culcuș. CĂLINESCU, E. O. I 115. DLRLC
    • format_quote Cîntă în otava de pe costișe prepelițe și cîrîie cristei. SADOVEANU, E. J. 607. DLRLC
    • format_quote Otava crește dar nu-nflorește. BOLLIAC, O. 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.