2 definiții pentru otăvitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otăvitu sf [At: ALR H/102 / Pl: ? / E: otăvi + -tură] 1 (Reg) Iarbă care crește din nou după ce a fost cosită sau păscută. 2 Otavă (3).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otăvitúră s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș.

Intrare: otăvitură
otăvitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otăvitu
  • otăvitura
plural
genitiv-dativ singular
  • otăvituri
  • otăviturii
plural
vocativ singular
plural