2 intrări

12 definiții

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÎNJÍ, otînjesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lovi tare; a bate. V. cotonogi. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.

otânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 otânjeáscă

otânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjeáscă

OTÂNJÍ vb. v. snopi, stâlci.

A OTÂNJÍ ~ésc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.

otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

otînjí vb. v. SNOPI. STÎLCI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie

Intrare: otânji
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) otânji otânjire otânjit otânjind singular plural
otânjește otânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) otânjesc (să) otânjesc otânjeam otânjii otânjisem
a II-a (tu) otânjești (să) otânjești otânjeai otânjiși otânjiseși
a III-a (el, ea) otânjește (să) otânjească otânjea otânji otânjise
plural I (noi) otânjim (să) otânjim otânjeam otânjirăm otânjiserăm, otânjisem*
a II-a (voi) otânjiți (să) otânjiți otânjeați otânjirăți otânjiserăți, otânjiseți*
a III-a (ei, ele) otânjesc (să) otânjească otânjeau otânji otânjiseră
Intrare: otânjit
otânjit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular otânjit otânjitul otânji otânjita
plural otânjiți otânjiții otânjite otânjitele
genitiv-dativ singular otânjit otânjitului otânjite otânjitei
plural otânjiți otânjiților otânjite otânjitelor
vocativ singular
plural
otânjire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular otânjire otânjirea
plural otânjiri otânjirile
genitiv-dativ singular otânjiri otânjirii
plural otânjiri otânjirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)