O definiție pentru otâng


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otîng (-guri), s. n. – Pîrghie care se pune la jugul plugului pentru a avantaja boul mai slab. – Var. otînc. Sl. otągu (Conev 61); nu e probabilă der. din sl. tiniku „slab, delicat” (Scriban). – Der. otînci (var. otîngi, otînji), vb. (a pune o pîrghie mică la jug; a pune în mișcare cu o pîrghie; a deschide, a rupe; a pedepsi, a bate), ultimul sens pornind de la ideea de „a lovi cu o pîrghie” (nu e admisibilă der. din sl. otiničati „a extenua”, propusă de Cihac, II, 234 și nici cea din sl. *otutąžiti „a prigoni”, sugerată de Tiktin); otînjeală, s. f. (Mold., bătaie, chelfăneală).

Intrare: otâng
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otâng
  • otângul
  • otângu‑
plural
  • otânguri
  • otângurile
genitiv-dativ singular
  • otâng
  • otângului
plural
  • otânguri
  • otângurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)