2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otânci1 v vz otinci

otinci1 [At: POLIZU / V: (reg) ~tân~[1] / Pzi: ~ncesc / E: otinc] (Reg) 1 vt A înnădi firele rupte la războiul de țesut. 2 vt A lega strâns cu otincul (9) Si: (reg) a cetlui. 3 vt A forța ceva cu ajutorul unei pârghii Si: a urni. 4 vt (Pex) A lovi. 5 vt (Pex) A sparge. 6 vt A împovăra suplimentar boul care trage cel mai bine la jug. 7-8 vtr A da sarcini suplimentare unei persoane dintre mai multe, care lucrează suplimentar. 9-10 vtr A (se) obosi. 11 vr (D. boi; îf otânci) A se opinti în jug. corectată

  1. În original, incorect tipărit: tân~ LauraGellner

otincì v. Tr. a (se) obosi. [V. otânjì].

otîncésc (Munt.) și otincésc (Olt.) v. tr. (vsl. otĭnĭčati, a se extenua, tĭnĭčatĭ, a atenua, tĭnĭčiti, a micșora, tĭnĭkŭ, supțire, mic. V. otînc, stîncesc). Ușurez dînd tînjala maĭ în colo de jumătatea juguluĭ, spre bou cel maĭ slab: a otînci un boŭ. Daŭ la o parte lovind orĭ împingînd: a otînci un bolovan, drevele uneĭ ferestre. Otînjesc. V. refl. Muncesc din greŭ: toată dimineața se otîncise (CL. 1910, 5, 315). V. otînjesc.

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otâncí, otâncésc, vb. IV (pop.) a ușura, a da la o parte.

otincí, otincésc, vb. IV (reg.) 1. a lega firele rupte de natra războiului. 2. a lega strâns cu otincul. 3. a urni cu o pârghie. 4. a pune o greutate mai mare pe cel mai puternic.

Intrare: otânci
otânci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: otinci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otinci
  • otincire
  • otincit
  • otincitu‑
  • otincind
  • otincindu‑
singular plural
  • otincește
  • otinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otincesc
(să)
  • otincesc
  • otinceam
  • otincii
  • otincisem
a II-a (tu)
  • otincești
(să)
  • otincești
  • otinceai
  • otinciși
  • otinciseși
a III-a (el, ea)
  • otincește
(să)
  • otincească
  • otincea
  • otinci
  • otincise
plural I (noi)
  • otincim
(să)
  • otincim
  • otinceam
  • otincirăm
  • otinciserăm
  • otincisem
a II-a (voi)
  • otinciți
(să)
  • otinciți
  • otinceați
  • otincirăți
  • otinciserăți
  • otinciseți
a III-a (ei, ele)
  • otincesc
(să)
  • otincească
  • otinceau
  • otinci
  • otinciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otânci
  • otâncire
  • otâncit
  • otâncitu‑
  • otâncind
  • otâncindu‑
singular plural
  • otâncește
  • otânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otâncesc
(să)
  • otâncesc
  • otânceam
  • otâncii
  • otâncisem
a II-a (tu)
  • otâncești
(să)
  • otâncești
  • otânceai
  • otânciși
  • otânciseși
a III-a (el, ea)
  • otâncește
(să)
  • otâncească
  • otâncea
  • otânci
  • otâncise
plural I (noi)
  • otâncim
(să)
  • otâncim
  • otânceam
  • otâncirăm
  • otânciserăm
  • otâncisem
a II-a (voi)
  • otânciți
(să)
  • otânciți
  • otânceați
  • otâncirăți
  • otânciserăți
  • otânciseți
a III-a (ei, ele)
  • otâncesc
(să)
  • otâncească
  • otânceau
  • otânci
  • otânciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)