2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

osveti vt [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 288/15 / Pzi: ~tesc / E: slv освѧтити] (Înv) A conferi un caracter sacru Si: a sfinți.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

osveti, osvetesc, vb. IV (înv.) a sfinți, a da un caracter sacru.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

osveti, osvetesc vb. IV Tranz. (Înv.) A conferi un caracter sacru, a sfinți. – Din sl. osvetitĭ.

Intrare: osvetit
osvetit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osvetit
  • osvetitul
  • osvetitu‑
  • osveti
  • osvetita
plural
  • osvetiți
  • osvetiții
  • osvetite
  • osvetitele
genitiv-dativ singular
  • osvetit
  • osvetitului
  • osvetite
  • osvetitei
plural
  • osvetiți
  • osvetiților
  • osvetite
  • osvetitelor
vocativ singular
plural
Intrare: osveti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osveti
  • osvetire
  • osvetit
  • osvetitu‑
  • osvetind
  • osvetindu‑
singular plural
  • osvetește
  • osvetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osvetesc
(să)
  • osvetesc
  • osveteam
  • osvetii
  • osvetisem
a II-a (tu)
  • osvetești
(să)
  • osvetești
  • osveteai
  • osvetiși
  • osvetiseși
a III-a (el, ea)
  • osvetește
(să)
  • osvetească
  • osvetea
  • osveti
  • osvetise
plural I (noi)
  • osvetim
(să)
  • osvetim
  • osveteam
  • osvetirăm
  • osvetiserăm
  • osvetisem
a II-a (voi)
  • osvetiți
(să)
  • osvetiți
  • osveteați
  • osvetirăți
  • osvetiserăți
  • osvetiseți
a III-a (ei, ele)
  • osvetesc
(să)
  • osvetească
  • osveteau
  • osveti
  • osvetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)