2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostrov sn [At: PSALT. HUR. 61v/15 / V: (înv) ~op, (reg) ~rev, ~oh, ~ruv / A și: ostrov / Pl: ~oave și (înv) ~e, ~ure, ~uri, (rar) oastrove / E: slv островъ] 1 (Îvp) Insulă. 2 (Înv; îs) ~ cu gât Peninsulă. 3 (Îvp) Populație a unei insule. 4 (Îvp) Aluviune de pământ, nisip sau nămol, mai ales în ape curgătoare, formând o insuliță, adesea plutitoare, acoperită de obicei cu vegetație, stuf, sălcii etc. 5-7 (Înv) (Oraș) (loc sau) ținut situat în apropierea mării sau a unui fluviu.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. și: óstrov] – Din sl. ostrovŭ.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. și: óstrov] – Din sl. ostrovŭ.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă (situată mai ales în mijlocul unui rîu sau al unui lac). Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131. Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72. Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213. ◊ Fig. În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230. Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181. 2. Îngrămădire de pămînt, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată pînă la suprafața unei ape. V. prag, grind. Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13. – Accentuat și: óstrov.

OSTRÓV ~oáve n. înv. pop. 1) Insulă în mare. 2) Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. /<sl. ostrovu

ostrov n. insulă (cu deosebire între fluvii). [Slav. OSTROVŬ].

Ostrov n. 1. numele unor insule locuite (Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare) în jud. Mehedinți; 2. orășel în jud. Constanța, port pe Dunăre: 3700 loc. Punct strategic.

ostróv n., pl. oave (vsl. bg. ostrovŭ, insulă, d. struĭa, curent; sîrb. ostrov, ostrovo, rus. óstrov). Insulă, scruntar. – Și óstrov, pl. óstrove (Vechĭ. Azĭ Olt.).

ostrop[1] sn vz ostrov corectată

  1. Accentuare recomandată de def. principală; în original, fără accent — LauraGellner

ostru3[1] sn vz ostrov

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta ostruv din definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostróv s. n., pl. ostroáve

ostróv s. n., pl. ostroáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTRÓV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)

OSTROV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostróv (ostroáve), s. n. – Insulă. Sl. ostrovu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 522). – Der. ostrovean, adj. (insular). Înv., se folosește numai pentru a desemna insulele Dunării.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ostrov, schit în Călimănești, jud. Vâlcea, întemeiat în sec. 15 și rezidit de Despina, doamna lui Neagoe Basarab. Biserica, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, prezintă o arhitectură cu forme simple, asemănătoare tipului de plan al m-rii Cozia. În altar se păstrează picturi din anii 1752-1760.

OSTROV 1. Com. în jud. Constanța, situată în SV pod. Oltina, pe dr. Dunării; 5.5529 loc. (2003). Punct de trecere cu bacul peste Dunăre. Prelucr. lemnului; cărămidă și țiglă. Centru viticol și de vinificație. Pomicultură (piersici, caiși, cireși). Plantație experimentală de kiwi. Pescuit. Pe terit. satului Bugeac au fost identificate două necropole de incinerație din sec. 4 î. Hr., iar în arealul satului O. a fost descoperită o parte din necropola orașului roman Durostorum, în care s-au găsit două coifuri din bronz (sec. 1 d. Hr.), un cap de Tanatos din marmură, sarcofage ș.a. În satul Galița se află mănăstirea Dervent (de călugări) ctitorie din 1936, a monahului Elefterie Mihai, cu o biserică având trei hramuri – Cuvioasa Parascheva, Izvorul Tămăduirii și Înălțarea Sfintei Cruci (pictată în perioada 1970-1980). Rezervația naturală pădurea Eschioi (26 ha). 2. Com. în jud. Tulcea, situată pe dr. brațului Dunărea Veche; 2.207 loc. (2003). Pescuit. Pe terit. satului Piatra au fost descoperite (1958) vestigiile așezării romane Beroe (sec. 1 d. Hr.), cu o mare necropolă de înhumație care a avut o continuitate de folosire până în sec. 12.

OSTROVU CORBULUI, insulă românească situată în albia Dunării, în aval de municipiul Drobeta Turnu-Severin. Lungime: 5 km; lățime max.: 3 km.

OSTROVU MARE, insulă românească situată în albia Dunării, în dreptul com, Burila Mare, jud. Mehedinți; 22 km2. Lungime: 14 km; lățime max.: 3 km. În această zonă se află hidrocentrala Porțile de Fier II.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ostrov, ostroave s. n. închisoare.

Intrare: Ostrov
Ostrov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ostrov
  • pronunție: ostrov, ostrov
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostrov
  • ostrovul
  • ostrovu‑
plural
  • ostroave
  • ostroavele
genitiv-dativ singular
  • ostrov
  • ostrovului
plural
  • ostroave
  • ostroavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostrov

  • 1. Insulă mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insulă diminutive: ostrovel 5 exemple
    exemple
    • Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131.
      surse: DLRLC
    • Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72.
      surse: DLRLC
    • Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • figurat În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181.
      surse: DLRLC
  • 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cocioc un exemplu
    exemple
    • Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată până la suprafața unei ape.
      surse: DLRLC

etimologie: