2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTROGÓT, -Ă, ostrogoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație de neam germanic aparținând ramurii răsăritene a goților; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține ostrogoților (1), privitor la ostrogoți; ostrogotic. – Din fr. ostrogot, lat. Ostrogothus.

ostrogot, ~ă [At: COȘBUC, P. I, 119 / Pl: ~oți, ~e / E: fr ostrogot, lat ostroghothus] 1 sm (Lpl) Populație formată din triburile germanice medievale ale goților de est. 2 smf Persoană care făcea parte din această populație. 3 a Care aparținea ostrogoților (1) Si: ostrogotic (1). 4 a Privitor la ostrogoți (1) Si: ostrogotic (2).

OSTROGÓT, -Ă, ostrogoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile germanice medievale ale goților de est. 2. Adj. Care aparține ostrogoților (1), privitor la ostrogoți; ostrogotic. – Din fr. ostrogot, lat. Ostrogothus.

OSTROGÓT, -Ă, ostrogoți, -te, s. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile germanice medievale ale goților de est. Regina ostrogoților [titlu], COȘBUC, P. I 119. ◊ (Adjectival) E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă. COȘBUC, P. I 120.

OSTROGÓT1 ~tă (~ți, ~te) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din ramura de răsărit a goților. /<fr. ostrogot, lat. Ostrogothus

OSTROGÓT2 ~tă (~ți, ~te) ist. Care aparținea ostrogoților. /<fr. ostrogot, lat. ostrogothus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostrogót adj. m., s. m., pl. ostrogóți; adj. f., s. f. ostrogótă, pl. ostrogóte

ostrogót s. m., adj. m., pl. ostrogóți; f. sg. ostrogótă, pl. ostrogóte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTROGOT adj. (IST.) ostrogotic. (Triburi ~.)

Intrare: ostrogotă
ostrogotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostrogo
  • ostrogota
plural
  • ostrogote
  • ostrogotele
genitiv-dativ singular
  • ostrogote
  • ostrogotei
plural
  • ostrogote
  • ostrogotelor
vocativ singular
plural
Intrare: ostrogot (adj.)
ostrogot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostrogot
  • ostrogotul
  • ostrogotu‑
  • ostrogo
  • ostrogota
plural
  • ostrogoți
  • ostrogoții
  • ostrogote
  • ostrogotele
genitiv-dativ singular
  • ostrogot
  • ostrogotului
  • ostrogote
  • ostrogotei
plural
  • ostrogoți
  • ostrogoților
  • ostrogote
  • ostrogotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostrogot (adj.)

etimologie:

ostrogot, -ă (persoană) ostrogotă

  • 1. (la) plural Populație de neam germanic aparținând ramurii răsăritene a goților.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Regina ostrogoților [titlu]. COȘBUC, P. I 119.
        surse: DLRLC

etimologie: