14 definiții pentru osteologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTEOLOGIE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologie.

OSTEOLOGIE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologie.

osteologie sf [At: TEODORI, A. 58/2 / V: (iuz) ~ghie / P: ~te-o~ / E: fr ostéologie] Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor.

OSTEOLOGIE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor.

OSTEOLOGIE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen. -iei. / < fr. ostéologie, cf. gr. osteon – os, logos – studiu].

OSTEOLOGIE s. f. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie (1). (< fr. ostéologie)

OSTEOLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor de oase. [Sil. -te-o-] /<fr. ostéologie

osteologie f. partea anatomiei ce tratează despre oase.

*osteologíe f. (vgr. osteologia, d. ostéon, os, și -logíe). Acea parte a anatomiiĭ care tratează despre oase.

osteologhie sf vz osteologie[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: ostelogie LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osteologie (desp. -te-o-) s. f., art. osteologia, g.-d. osteologii, art. osteologiei

osteologie (-te-o-) s. f., art. osteologia, g.-d. osteologii, art. osteologiei

osteologie s. f. (sil. -te-o-), art. osteologia, g.-d. art. osteologiei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OSTEO- „os, cartilaginos”. ◊ gr. osteon „os” > fr. ostéo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. osteo-.~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afecțiune a extremităților osoase ale unei articulații; ~artrotomie (v. artro-, v. -tomie), s. f., operație de rezecție a extremității articulare a unui os; ~blast (v. -blast), s. n., celulă osoasă tînără care produce oseina; sin. osteoplast; ~campsie (v. -campsie), s. f., curbare a oaselor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă osoasă în stadiul matur; ~clast (v. -clast), s. n., 1. Tip de celulă osoasă. 2. Instrument chirurgical folosit la sfărîmarea unor oase; ~clazie (v. -clazie), s. f., 1. Intervenție chirurgicală care necesită sfărîmarea anumitor oase. 2. Proces de resorbție osoasă, datorită osteocitelor; ~condrodistrofie (v. condro-, v. dis-, v. -trofie), s. f., osteocondropatie*; ~condropatie (v. condro-, v. -patie), s. f., proces de necrozare a unei porțiuni dintr-o apofiză sau epifiză; sin. osteodistrofie; ~deză (v. -deză), s. f., suprimare chirurgicală a unei articulații calcaneo-cuboidiene cu fragment de transplant tibial; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., afecțiune osoasă caracterizată prin modificarea formei, mărimii, consistenței sau creșterii osului; ~fit (v. -fit), s. n., proliferare anormală de țesut osos în apropierea unei inflamații; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv care transmite sunetele exterioare în urechea internă; ~gen (v. -gen1), adj., care produce țesut osos; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a țesutului osos; sin. osteogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., osteogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a oaselor; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., Asemănător osului. 2. s. n., Matrice hialină tînără a osului, în care se depozitează sărurile de calciu; ~lepis (v. -lepis), s. m., pește fosil cu solzi rombici groși; ~lit (v. -lit1), s. n., os fosil petrificat; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Proces de distrugere a țesutului osos. 2. Imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în osteologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul sistemului osos; sin. scheletologie (1); ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolire a scheletului; ~mielodisplazie (v. mielo-, v. dis-, v. -plazie), s. f., degenerare a țesutului hematopoietic din măduva oaselor; ~mieloscleroză (v. mielo-, v. -scleroză), s. f., boală malignă a măduvei osoase, în care activitatea hematopoietică este redusă pînă la dispariție; ~necroză (v. -necroză), s. f., moarte celulară a țesutului osos; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sistemului osos; ~plast (v. -plast), s. n., osteoblast*; ~plastie (v. -plastie), s. f., restabilire pe cale chirurgicală a unui os distrus; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoformație osoasă netipică; ~poichilie (~poikilie) (v. -poichilie), s. f., maladie prezentînd la examenul radiologic al spongioasei numeroase zone bine delimitate de condensare osoasă; sin. boala oaselor pătate; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., maladie caracterizată prin condensarea țesutului osos; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat la secționarea oaselor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui os; ~tomoclazie (v. tomo-, v. -clazie), s. f., operație chirurgicală de corectare a diformității unui os prin osteotomie parțială; ~trib (v. -trib), s. n., instrument chirurgical utilizat pentru zdrobirea oaselor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe) care se fixează electiv pe oase.

Intrare: osteologie
  • silabație: os-te-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osteologie
  • osteologia
plural
genitiv-dativ singular
  • osteologii
  • osteologiei
plural
vocativ singular
plural
osteologhie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osteologiesubstantiv feminin

  • 1. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: scheletologie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.