9 definiții pentru ostatică ostatecă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTÁTIC, -Ă, ostatici, -ce, s. m. și f. Persoană din rândul populației civile aflate pe teritoriul ocupat de forțele inamice, pe care acestea, încălcând normele dreptului internațional, o rețin spre a preveni acte ostile împotriva lor sau pentru a o executa dacă asemenea acte s-au produs. ♦ Persoană răpită și sechestrată în vederea obținerii unor recompense bănești sau revendicări politice. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog2. [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico.

OSTÁTEC, -Ă s.m. și f. v. ostatic.

OSTÁTIC, -Ă s.m. și f. 1. Persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zălog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].

OSTÁTIC, -Ă s. m. f. persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. (< it. ostatico)

*ostátic, -ă s. (it. ostático, ostaggio și statico, vfr. ostage, nfr. otage, d. lat. pop. *obsidáticus, cl. obsidatus, acțiunea de a da ostaticĭ saŭ de a fi dat ca ostatic, care vine d. obses, óbsidis, ostatic, de unde, după hospes, hóspitis, oaspete, s’a făcut óses, *óbsitis, de unde *obsitáticus, apoĭ it. ostatico). Amanet, zălog care consistă dintr’o persoană dată ca garanție că un tratat va fi executat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ostátică s. f., g.-d. art. ostáticei; pl. ostátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTÁTIC s. (MIL.) (înv.) chezaș, otaj, zălog. (A luat ~i dintre civili.)

OSTATIC s. (MIL.) (înv.) chezaș, otaj, zălog. (A luat ~i dintre civili.)

Intrare: ostatică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostatică
  • ostatica
plural
  • ostatice
  • ostaticele
genitiv-dativ singular
  • ostatice
  • ostaticei
plural
  • ostatice
  • ostaticelor
vocativ singular
  • ostatică
  • ostatico
plural
  • ostaticelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostatecă
  • ostateca
plural
  • ostatece
  • ostatecele
genitiv-dativ singular
  • ostatece
  • ostatecei
plural
  • ostatece
  • ostatecelor
vocativ singular
  • ostatecă
  • ostateco
plural
  • ostatecelor

ostatic, -ă ostatică ostatec ostatecă

  • 1. Persoană din rândul populației civile aflate pe teritoriul ocupat de forțele inamice, pe care acestea, încălcând normele dreptului internațional, o rețin spre a preveni acte ostile împotriva lor sau pentru a o executa dacă asemenea acte s-au produs.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Viteazul voievod ni s-a închinat... lăsînd ostatec pe copilul lui, pe care îl luăm împreună cu noi să crească la curtea noastră. CARAGIALE, O. III 92.
      surse: DLRLC

etimologie: