2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSMANLIU, -IE, adj., s. m. și f. V. osmanlâu.

osmanliu, ~ie smf, a vz osmanlâu

OSMANLÂU, -ÂIE, osmanlâi, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. [Var.: osmanliu, -ie adj., s. m. și f.] – Din tc. osmanlı.

osmanlâu, ~ie [At: VĂCĂRESCUL, IST. 250 / V: ~liu, ~ie smf ~al~ sm / Pl: ~ii / E: tc osmanli] (Înv) 1 smf Turc. 2 a Turcesc.

OSMANLÂU, -IE, osmanlâi, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din tc. osmanlı.

OSMANLÎU, osmanlîi, s. m. (Învechit și arhaizant) Turc. După rînduiala călăreților osmanlîi... slujitorii domniilor-sale Mihu și Ciornohut nu umblau buluc. SADOVEANU, F. J. 705. – Variantă: osmanliu s. m.

OSMANLÂ/U2 ~i m. înv. v. OSMAN II. [Var. osmanliu] /<turc. osmanli

OSMANLÂU1 ~ie (~i) m. înv. v. OSMAN I. [Var. osmanliu] /<turc. osmanli

Osmanlii m. pl. numele național al Turcilor (după Sultanul Osman I): ședea cu picioarele încrucișate ca Osmanlii AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!osmanliu adj. m., s. m., f. osmanlie; pl. m. și f. osmanlii

osmanlâu / osmanliu (înv.) adj. m., s. m., f. osmanlâie / osmanlie; pl. m. și f. osmanlâi / osmanlii

osmanlâu/osmanliu s. m., adj. m., art. osmanlâul/osmanliul, f. osmanlâie/osmanlie, g.-d. art. osmanlâiei/osmanliei; pl. m. și f. osmanlâi/ osmanlii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

osmanliu (-ii), adj. – Otoman. Tc. osmanli. Sec. XIX.

Intrare: osmanlâu / osmanliu (adj.)
osmanlâu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlâu
  • osmanlâul
  • osmanlâu‑
  • osmanlâe
  • osmanlâa
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâii
  • osmanlâi
  • osmanlâile
genitiv-dativ singular
  • osmanlâu
  • osmanlâului
  • osmanlâi
  • osmanlâei
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
vocativ singular
plural
osmanliu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanliu
  • osmanliul
  • osmanliu‑
  • osmanlie
  • osmanlia
plural
  • osmanlii
  • osmanliii
  • osmanlii
  • osmanliile
genitiv-dativ singular
  • osmanliu
  • osmanliului
  • osmanlii
  • osmanliei
plural
  • osmanlii
  • osmanliilor
  • osmanlii
  • osmanliilor
vocativ singular
plural
Intrare: osmanlâu / osmanliu (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlâu
  • osmanlâul
  • osmanlâu‑
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâii
genitiv-dativ singular
  • osmanlâu
  • osmanlâului
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
vocativ singular
  • osmanlâule
plural
  • osmanlâilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanliu
  • osmanliul
  • osmanliu‑
plural
  • osmanlii
  • osmanliii
genitiv-dativ singular
  • osmanliu
  • osmanliului
plural
  • osmanlii
  • osmanliilor
vocativ singular
  • osmanliule
plural
  • osmanliilor
osmalâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osmanlâu, osmanlâi / osmanliu, osmanliisubstantiv masculin
osmanlâie, osmanlâi / osmanlie, osmanliisubstantiv feminin

învechit
  • 1. Turc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: turc
    • format_quote După rînduiala călăreților osmanlîi... slujitorii domniilor-sale Mihu și Ciornohut nu umblau buluc. SADOVEANU, F. J. 705. DLRLC
etimologie:

osmanlâu, osmanlâe / osmanliu, osmanlieadjectiv

  • 1. Turcesc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: turcesc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.