2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSMANLẤU, -ẤIE, osmanlâi, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. [Var.: osmanlíu, -íe adj., s. m. și f.] – Din tc. osmanlı.

OSMANLÍU, -ÍE, adj., s. m. și f. V. osmanlâu.

osmanlâu, ~ie [At: VĂCĂRESCUL, IST. 250 / V: ~liu, ~ie smf ~al~ sm / Pl: ~ii / E: tc osmanli] (Înv) 1 smf Turc. 2 a Turcesc.

osmanliu, ~ie smf, a vz osmanlâu

OSMANLẤU, -IE, osmanlâi, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din tc. osmanlı.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osmanlâu / osmanlíu (înv.) adj. m., s. m., f. osmanlâie / osmanlíe; pl. m. și f. osmanlâi / osmanlíi

osmanlâu/osmanlíu s. m., adj. m., art. osmanlâul/osmanlíul, f. osmanlâie/osmanlíe, g.-d. art. osmanlâiei/osmanlíei; pl. m. și f. osmanlâi/ osmanlíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSMANLÂU adj. v. turcesc.

OSMANLÂU s., adj. v. turc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

osmanlíu (-ii), adj. – Otoman. Tc. osmanli. Sec. XIX.

Intrare: osmanlâie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlâie
  • osmanlâia
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâile
genitiv-dativ singular
  • osmanlâi
  • osmanlâii
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
vocativ singular
  • osmanlâie
  • osmanlâio
plural
  • osmanlâilor
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlie
  • osmanlia
plural
  • osmanlii
  • osmanliile
genitiv-dativ singular
  • osmanlii
  • osmanliei
plural
  • osmanlii
  • osmanliilor
vocativ singular
  • osmanlie
  • osmanlio
plural
  • osmanliilor
Intrare: osmanlâu (adj.)
osmanlâu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlâu
  • osmanlâul
  • osmanlâu‑
  • osmanlâe
  • osmanlâa
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâii
  • osmanlâi
  • osmanlâile
genitiv-dativ singular
  • osmanlâu
  • osmanlâului
  • osmanlâi
  • osmanlâei
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
vocativ singular
plural
osmanliu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanliu
  • osmanliul
  • osmanliu‑
  • osmanlie
  • osmanlia
plural
  • osmanlii
  • osmanliii
  • osmanlii
  • osmanliile
genitiv-dativ singular
  • osmanliu
  • osmanliului
  • osmanlii
  • osmanliei
plural
  • osmanlii
  • osmanliilor
  • osmanlii
  • osmanliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osmanlâu (adj.) osmanliu

etimologie:

osmanlâu, -âie (persoană) osmanlâie osmanlâu osmanliu osmanlie învechit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • După rînduiala călăreților osmanlîi... slujitorii domniilor-sale Mihu și Ciornohut nu umblau buluc. SADOVEANU, F. J. 705.
      surse: DLRLC

etimologie: