8 definiții pentru osmanlâie osmanlie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSMANLẤU, -ẤIE, osmanlâi, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. [Var.: osmanlíu, -íe adj., s. m. și f.] – Din tc. osmanlı.

OSMANLÍU, -ÍE, adj., s. m. și f. V. osmanlâu.

osmanlâu, ~ie [At: VĂCĂRESCUL, IST. 250 / V: ~liu, ~ie smf ~al~ sm / Pl: ~ii / E: tc osmanli] (Înv) 1 smf Turc. 2 a Turcesc.

osmanliu, ~ie smf, a vz osmanlâu

OSMANLẤU, -IE, osmanlâi, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din tc. osmanlı.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osmanlâu / osmanlíu (înv.) adj. m., s. m., f. osmanlâie / osmanlíe; pl. m. și f. osmanlâi / osmanlíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSMANLÂU s., adj. v. turc.

Intrare: osmanlâie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlâie
  • osmanlâia
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâile
genitiv-dativ singular
  • osmanlâi
  • osmanlâii
plural
  • osmanlâi
  • osmanlâilor
vocativ singular
  • osmanlâie
  • osmanlâio
plural
  • osmanlâilor
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmanlie
  • osmanlia
plural
  • osmanlii
  • osmanliile
genitiv-dativ singular
  • osmanlii
  • osmanliei
plural
  • osmanlii
  • osmanliilor
vocativ singular
  • osmanlie
  • osmanlio
plural
  • osmanliilor

osmanlâu, -âie (persoană) osmanlâie osmanliu osmanlie învechit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • După rînduiala călăreților osmanlîi... slujitorii domniilor-sale Mihu și Ciornohut nu umblau buluc. SADOVEANU, F. J. 705.
      surse: DLRLC

etimologie: